Gânduri potrivite

Sunt de acord că există libertate de exprimare. Sunt de acord şi cu exprimarea proştilor. Dar când pe posturi de televiziuni, se proclamă numai greşeli …. mă înfior repede, scuip în sân şi mă gândesc sec: eu unde-mi duc copilul la şcoală?

Azi, “frati-miu”. Nu e corect. Cel mult “frate-miu”.

Tragedia de a ne confrunta cu manele, şmecheri, piţipoance, democraţie, libertate de exprimare, telenovele, într-un cuvânt cu cea mai crasă incultură, lasă amprente grave asupra generaţiilor noi. În şcoli, se ştie, educaţie/carte nu se face. Nici profesorii, altădată foarte buni, din garda veche, cu facultăţi absolvite corect, nu mai ştiu să vorbească. Greşeli gramaticale nu mai apar acum numai în piaţă, în fabrici şi în orice alte locuri cu personal cu studii medii. Nu, acuma ne confruntăm cu geşeli gramaticale şi englezisme pe posturile naţionale de televiziune, la noile modele din showbiz, în presa scrisă, la tribunal, în instituţii publice, adică în locuri unde bunul simţ cere persoane cu studii superioare.

Când sunt întrebată “cum eşti?” ce ar trebui să răspund? Grasă? Brunetă? Balonată? Sexy? Aşa ar trebui. Însă “cum eşti?” vine de la “how are you?” care înseamnă “ce faci?” …. Deci musai să răspund cu “bine, mulţumesc”.

Şi când aud o expresie de genul “trebuie să ne asumăm credite pentru vorbele noastre”, nu pot decât să stau să mă întreb: oare cam câte credite trebuie să-mi asum? Pe ce perioadă? Ce dobândă? Cât e rata? Dar nu, expresia vine de la “I take credits for..” şi înseamnă de fapt “a-ţi asuma răspunderea ….”.

Ne vom vindeca vreodată de cancerul inculturii? Vor mai citi copiii o carte vreodată? Le vor mai spune părinţii poveşti înainte de culcare?

“Femeia la volan” este deja un clişeu mai mult sau mai puţin răsuflat. Ca să elimin orice dubiu din start, da, sunt femeie la volan. Mă distrez mereu când văd toate trăznăile făcute de femeile la volan. Mi se pare oarecum generalizat, dar sunt reale, e drept. Dacă ar fi să mă descriu, aşa cu toată modestia care mă caracterizează pot spune că şofez excelent (nu voiam să par interesantă cu “şofez”, dar “conduc” construia o cacofonie ). Deci, să revin, conduc excelent. Cred că mai bine decât mulţi bărbaţi. Staţi un pic, am spus conduc, nu parchez. De parcat parchez cam aşa:

1. Dacă e aleea goală – parchez excelent

2 . Dacă sunt maşini şi am loc de parcat un tractor, din câteva mişcări (3) execut o parcare laterală cu faţa – bine

3. Dacă am loc de parcat fix cât e maşina mea, execut din mai multe mişcări (acuma nici în zeci de minute) o parcare laterală cu spatele – binişor

Cele de mai sus se aplică pentru parcări în faţa blocului, pentru că în general intru doar în parcări cu plată în oraş sau o parchez la jumătatea distanţei dintre casă şi destinaţie )))) ca să fiu sigură că găsesc loc. În general nu-mi place să mă avânt cu maşina până la uşa restaurantului/Operei din centru etc şi să mă trezesc că e full şi mă învârt aiurea.

Bun, deci cu parcatul am lămurit-o.

Zilele trecute mergând spre lucru, pe la Universitate (în Timişoara), cu o viteză moderată (sub 60) că nu încalc NICIODATĂ regulile de niciun fel văd din depărtare pe banda 1 un matiz care nu ştia ce să facă. Când mă apropii, mă văd nevoită să frânez brusc şi mult de tot, aproape să pup parbrizul. Matizul voia să întoarcă de pa banda întâi, întoarce pe banda 2, apoi pe linie continuă să schimbe direcţia de mers. Bineînţeles fără semnalizare în condiţii de trafic de vârf. Curiozitatea nu mă lasă, arunc un ochi la volanul matizului. Ups, femeie era tată. Mda. În altă zi, coloană în faţă, am verde la semafor, dar nu mă mai duc în faţă, că nu avea rost, blocam intersecţia aiurea. Din spate claxon turbat. În general reacţionez deosebit de urât la claxoane. Şi jur că odată am să blochez o intersecţie să mă dau jos să pocnesc boul/vaca ce claxonează. Mă uit în spate să văd cine e aşa nervos. Femeie, tată. Mda. În altă zi. La fel, mă duc la lucru. În faţa mea, maşină. Semnalizare stânga. Buun, mă asigur în oglindă, semnalizez dreapta s-o ocolesc, frumos, când hop, brusc frână tată, maşina se duce în altă parte. E nebună, şoferul a semnalizat stânga şi maşina merge în dreapta???????????? Hai să vedem, la volan …. tam-tam … femeie. Mda.

Totuşi, nu sunt de acord cu sintagma “femeie la volan”. Eu i-aş zice … mai general “proşti la volan”. Pentru că slavă Domnului există şi bărbaţi …. împung, ca să mă exprim eufemistic. Sau dacă e musai putem zice “proasta la volan” şi “boul la volan”. Apropo, paranteză mică, fiu-meu când aude un claxon zice: “bo” (de la bou). Ăştia, din categoria “bădăranul la volan” sunt ăia care claxonează când dai prioritate la pietoni care sunt deja la mijlocul trecerii chiar dacă li s-a făcut roşu la semafor, ăia de claxonează că nu ai plecat la prima milisecundă, care blochează intersecţiile deşi e clar că nu au unde să avanseze, care intră pe bandă cu tupeu, fără să semnalizeze, care dau flash-uri noaptea să te dezintegrezi dom’le din faţa lor că e musai să treacă deşi nu pot depăşi, care merg cu faza lungă şi nu o închid nici dacă apari din faţă, ăia care depăşesc turbat şi periculos şi apoi merg cu 70 la oră sau mai rău, parchează pe dreapta la foarte scurt timp, în general ăia care depăşesc periculos şi care merg cu mai mult de 60 prin localităţi doar pentru că *e şmecheri* dom’le.

Aşa că … educaţia lipseşte. Degeaba e maşina şmecheră dacă şoferul e …. prost de-mpunge. Cred cu sinceritate că aş înnebuni dacă aş conduce în Bucureşti.