Gânduri potrivite

Sunt consternată şi dezamăgită. Nu ştiu pe ce naiba de lume trăiesc de abia acuma, la orele 10.34 pi.em aflu că viceprimarul urbei noastre este Sorin Grindeanu, membru marcant al PSD. Tânăr, e drept, dar în PSD.

Ce se întâmplă în oraşul nostru? Cum de au ajuns comuniştii la putere?

În Timişoara au murit oameni pentru că au vrut comuniştii de chip nou să ia puterea. Şi acuma îi primesc cu braţele deschise?

editare ulterioară: m-am lămurit. Cică au făcut toţi o mare alianţă, un pact cu Satana. Pentru Timişoara. Deci DRACU’ SĂ-I IA PE TOŢI. ABIA AŞTEPT APOCALIPSA AIA.

Nu mă lansez acum în teorii evoluţioniste sau biblice. Nu vreau să studiez sau să-mi exprim opinia despre existenţa/ficţiunea lui Iisus Christos. Îmi place să trăiesc cu ideea că am fost creaţi de Dumnezeu, care Şi-a trimis Fiul pe Pământ, care a murit pentru iertarea păcatelor noastre şi că va veni o Apocalipsă. Pentru că am nevoia să mă raportez la ceva spiritual, să cred în ceva. Să cred că roata în viaţă se învârte, că mereu plătim pentru greşelile/păcatele noastre sub o formă sau alta, că bine faci, bine primeşti etc. Nu fac însă paradă din latura asta spirituală. Am citit Biblia (Noul Testament tot şi restul am spicuit pentru că mi se pare mult prea greoi), totuşi nu merg la Biserică şi pentru că nu am timp şi pentru că nu suport preoţii. Când sunt însă în Biserică, aşa singură fără un scop precis mă simt foarte bine. Şi foarte liniştită. Am convingerea că atunci când cer ceva, Dumnezeu mă ascultă şi mereu mă simt vinovată că apelez la el numai pentru a cere nu şi pentru a mulţumi. Şi tot aşa, pot găsi nenumărate exemple.

Am terminat aseară o carte genială, ca toate cele scrise de ruşi. Voi reveni cu o analiză asupra literaturii ruse.

Cartea se numeşte “Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov. O carte care combină perfect sacrul şi profanul povesteşte câteva “acţiuni” ale Satanei în Moscova şi câteva scurte pasaje cu Pontius Pilat şi răstingnirea lui Iisus. Numit în carte Yeshua Ha-Nozri. Ei bine, citind pasajele alea cu răstingnirea, scurte de altfel (în unele a fost prezentat şi Iisus, foarte scurt pentru că scopul nu era o analiză a ultimelor sale clipe), mi-am pus întrebarea: oare lui Iisus i-a fost teamă înainte de a fi urcat pe cruce? Oare l-a apucat o frică nebună de moarte, de durere, de suferinţă? Pentru că Iisus a fost jumătate spirit (fiul lui Dumnezeu) şi jumătate OM, fiul Mariei.

Deci?

Ieri am avut o activitate extra-program, printre preferatele mele : o interpretare la germană. Pentru un Korporationspartner. De fapt domnul ăsta se ocupă de training. Nu precizez deloc faptul că lucrez într-o super-mega corporaţie tip MLM si instruieste oamenii să vândă. Un fel de spălare a creierului. No, întâlnirea era stabilită la recepţia hotelului unde era cazat musiu. Cunoscând că este tipicar ca orice neamţ şi balanţă pe deasupra, şi pentru că şi mie mi se pare de prost-gust să întârzii, am ajuns cu 10 minute mai devreme.

Timp pe care l-am petrecut pe una din luxoasele canapele de la recepţie, analizând lumea care trecea. În special italieni. Ocazie cu care mi s-a reconfirmat profunda antipatie şi scârbă pentru bărbaţii acestei naţii. În special cei cu vârste trecute bine de 50 de ani, mici de statură şi îmbrăcăminte tip “il fante italiano”. Însoţiţi sau nu de câte o domnişorică româncă.

Întâlnirea a fost la ora 10. La ora 10 fix a coborât şi nenea Korporationspartner, impecabil în ţinută de duminică şi ne-am aşezat aşteptând cealaltă persoană din puzzle. Care a întârziat 10 minute. Timp în care nenea Korporationspartner şi-a păstrat calmul perfect şi am discutat despre seminarul pe care-l încheiase cu o zi înainte şi despre vreme, normal.

Acuma revenind. Persoanele care s-au întâlnit sunt ambele cu ştaif. Ăsta mare lector/referent internaţional, din ăla cu un talent de te face să-ţi doreşti ca mâine să laşi tot ce faci şi să te apuci să vinzi (asigurări) mizând pe un succes nebun garantat de nenea ăsta. Doamna, manager în cadrul firmei, o vânzătoare cu aplomb, căreia i se zice politcally correct “sales consultant”, nu pe româneşte consultant de vânzări că nu dă bine.

Mi se pare că punctualitatea este o dovadă de respect în primul rând faţă de propria persoană. Şi apoi una faţă de cei pe care urmează să-i întâlneşti. Nu degeaba punctualitatea este politeţea regilor.

În momente de restrişte ca cel ce ne paşte prin noiembrie – alegerile parlamentare – stau şi mă minunez cât de actual continuă să rămână Caragiale. Până la urmă există doar două variante: fie este un geniu absolut cu puteri magice, fie România nu a progresat deloc de la Nenea Iancu încoace.

Altfel, nu-mi explic cum persoane într-o stare mentală mai mult sau mai puţin lucidă îşi pot pune întrebarea: “eu cu cine votez?” şi aceasta să rămână retorică aşijderea celei puse de cetăţeanul acela turmentat din epistola pierdută.

Şi cum personaje ca Tipătescu şi Trahanache să poată fi asemuite foarte simplu cu personaje de pe scena politică din România anului 2008. Cum va exista mereu un caţavenc cu gură mare şi un Agamiţă Dandanache, soluţia salvatoare, sau măcar cârtitoare.

Trăim noi pe o scenă de teatru şi toată viaţa noastră e o mare comedie???

Sau tragicomedie?

Me like it very much!

Iarăşi despre traducătorii de filme. Ăia care nu se mai transpun în limba/cultura şi simţămintele româneşti când tastează. Dacă în engleză spun “How do you like it?” nu traducem literal “cum îţi place?” pentru că sună nefiresc în limba noastră, o comoară.

Altfel, cum să-mi placă. Îmi place execrabil.