Gânduri potrivite

Bun că nu m-a anunţat şi pe mine nimeni că pe 4 noiembrie 2008 s-a-mplinit 1 an de când am început să scriu …

Ca să nu închei anul fără o leapşă şi pentru că e voie de furat, iaca am furat o leapşă de pe blogul Irinei: “De ce ai blog? Ce vrei tu prin blogul tău? Ce aştepţi tu de la blogul tău?”

De ce ai blog?

Pentru că mi-am scris un jurnal zilnic sau săptămânal din clasa a IX-a până-ntr-a 11-a şi îmi face plăcere să recitesc copilăriile alea. Cred că va fi la fel şi cu blogul ăsta. Faptul că acest blog e public, pe când jurnalul din liceu, nu, cred că ţine de narcisism (tuturor ni se pare că avem ceva interesant, remarcabil şi mirobolant de zis, nu? ).

Ce vrei tu prin blogul tău?

Nimic. Înghesui aici toate frustrările, le recitesc periodic şi corectez ce se poate. Oho, adesea îmi dau seama că am multe de corectat la mine. În special temperamentul … Şi mi-ar plăcea să fie utilă cuiva rubrica de literatură şi însemnările despre gramatică şi greşeli …

Ah şi blogul e un excelent exerciţiu de scriitură. Pentru mine.

Ce aştepţi tu de la blogul tău?

Să-mi aducă aminte …

Dau leapşa mai departe la DoDu, cu drag, din Timişoara (aşa-i trebe’ dacă n-a vrut s-o fure) şi Inei.

La noi a venit Moş Crăciun în ziua, nu în seara de Ajun. La Caransebeş. Pentru că în aceeaşi zi am zburat spre Timişoara. Deci, cum a fost?

Pe la orele 14 a sunat la interfon, iar Alexei l-a aşteptat în faţa uşii. M-am gândit că o să-i fie frică sau măcar ruşine, aşa cum le e uneori copiilor mici. Ei, na. S-a uitat pătrunzător la el, i se părea că-l cunoaşte de undeva…. apoi l-a poftit arătând cu mâna spre sufragerie. I-a arătat apoi unde poate să stea şi s-a lipit de mine, uitându-se în continuare la el. Moşul, rafinat ca şi-n viaţa reală, a vorbit câte-n lună şi-n stele, i-a povestit cum a ajuns el din Laponia, că a fost la mulţi copii etc. Prinţul moştenitor şi-a mutat privirea de la ochelarii moşului, dincolo de care se ascundeau nişte ochi cunoscuţi, către sacul moşului. Nu-i intraseră moşului toate jucăriile în sac, în principal pentru că erau voluminoase, nu multe. Poezia nu a vrut s-o spună şi mi-a spus clar că spusese deja poezia. E drept, o spusese, dar numai mie. Ce poezie, mă întrebaţi? Păi clar, Căţeluş cu părul creţ. Când a văzut că nu-i cap cu moşul ăsta, a început să recite. După ce şi-a spus şi poezia dintr-un suflet a primit rând pe rând: parcul auto (cu motostivuitor, maşină din aia cifa, basculantă, excavator, maşină platformă), avionul cu muzică, tractorul cu remorcă şi o cană şi bineînţeles, ciocolată. A stat şi pe genunchi la moş, destul de temător, dar s-a obişnuit repede. Apoi nici nu l-a mai băgat în seamă că avea treabă cu toate jucăriile alea.

L-am aşteptat pe moş şi la Timişoara, dar nu a vrut să se mai arate la faţă. Ne-a lăsat doar sub brad un trenuleţ electric cu şine şi o colecţie de 10 cărticele tematice.

Şi s-a-ncheiat cu cadourile până la iepuraş.

Crăciun Fericit!

Bradul nostru de Crăciun este artificial. L-am cumpărat acum 3 ani pe când preţurile la brazi deveneau indecent de ridicate. În general îmi plac lucrurile scumpe [deh, nici zodia nu e una lipsită de frivolităţi din astea], merg adesea pe principul “calitatea se reflectă în preţ”, de câteva ori mi s-a şi demonstrat asta. Însă nu-mi plac lucrurile nesimţit de scumpe.

Un al doilea motiv pentru care am ales brad artificial, în ciuda celor care au strâmbat oripilaţi că “nu miroase a brad”, este pentru că e ecologic. Pentru mine nu s-a tăiat un brad. Eu mai am încă dreptul să respir. Şi nu, nu-mi cumpăr spray cu miros de brad. O să mă duc, dacă mai am timp, să cumpăr nişte crenguţe naturale pe care o să le atârn prin locuri strategice în casă.

Un al treilea motiv este că nu lasă ace pe care le aspir şi prin martie de sub canapea, deşi bradul nici nu era plasat în aproprierea canapelei. Bradul meu artificial are mereu aceleaşi hăinuţe: globuri roşii şi aurii, beteală roşie şi aurie, câteva chestii bricolate de mine, instalaţie roşie. Sub brad tronează în fiecare an portocale, bomboane de ciocolată au stat până acum, de-acum nu mai stau pentru că prinţul moştenitor nu trebuie să vadă ciocolată, nuci şi conuri de brad.

Sunt atât de fericită că vine Crăciunul, vom împodobi bradul pe 24, îmi scot faţa de masă pentru bucătărie, voi lua tablourile de pe hol şi voi pune decoraţiuni de Crăciun şi alte globuri, voi face o coroniţă pentru uşa de la intrare, vom bea vin fiert şi vom mânca biscuiţi şi-l vom aştepta pe moş Crăciun. Da, vine moş Crăciun pentru că toţi am fost cuminţi. Şi vine pe uşă [că n-avem horn şi oricum era cam greu pentru moşul nostru să-şi dea drumul pe horn], îmbrăcat în costumul lui tradiţional, va aştepta să i se spună o poezie şi-şi va deşerta punga.

Mirifică sărbătoare!

Ţin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabilă confuzie.

Au trecut peste mine
Maşini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Şi tot felul de picioare.

Am simţit soarele până la
Şi luna
Pe la miezul nopţii.

Norii mă apasă cu umbra lor,
De evenimente grele
Şi importante
Am făcut bătături.

Şi cu toate că-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Câteodată mă pomenesc urlând:

Circulaţi numai pe partea carosabilă
A sufletului meu,
Barbarilor!

[Muntele, de Marin Sorescu]