Gânduri potrivite

Pentru că au mame idioate, de aia. M-am trezit ieri dimineaţă, pe drumul spre găndăniţă, că maimuţica nu are chef să rămână acolo. Cred şi eu, după ce a stat 2 săptămâni în mini-vacanţă că-i era groază de grădiniţă. Şi normal, ce face un copilaş când nu prea vrea ceva? Plânge. Ei bine, începe al meu încetişor, încetişor să lase câte-o lacrimă, la care se trezeşte isteaţa şi zice: “nu-i voie, mamă, să plângi. E ruşine, bărbaţii nu plâng”. Dac-ar fi un caz izolat, aş mai zice. Dar de fiecare dată când se loveşte şi ar vrea să plângă (deşi nu prea plânge că râdem noi imediat şi atunci râde şi el) se trezeşte câte unul din noi – eu sau tat’su – să-l informăm că-i ruşine că bărbaţii nu plâng sau că râde lumea etc.

Şi dacă eu aş fi un caz izolat, iară aş mai zice. Dar din studii făcute cu ochiul atent prin parcuri sau prin cercurile de prieteni mi foarte clar: bărbaţii nu au voie să plângă pentru că au spus mamele că e ruşine. La fetiţe, în schimb, e ok. Toată lumea le drăgăleşte, le alintă, ele pot plânge în voie. Păi nu tot noi creăm situaţiile astea discordante între femei şi bărbaţi? Nu tot noi facem fetele sensibile şi mironosiţie şi bărbaţii aparent puternici? Nu tot noi idioatele care-i învăţăm să nu-şi exacerbeze emoţiile sau frustrările şi supărările?

Bărbaţi, nu ar fi mai reconfortant dacă aţi putea plânge din când în când în voie, fără teama de a vă de-masculiniza? Nu ar fi mai simplu să eliberaţi nervii şi stresul extrem, sau să plângeţi în situaţii critice, cum ar fi un deces? Evident că nu vorbesc aici despre smiorcăieli din orice motiv care chiar nu sunt indicate nici la femei.

Doamna a scris un articol excelent despre cum să nu cheltui banii pe cosmetice. Ca să nu comentez în exces la ea, adun aici cosmeticele pe care le folosesc cu cel mai mult succes:

1. Demachiant de ochi Artistry de la Amway. Singurul care face minuni chiar şi cu rimel rezistent la apă.

2. Lapte de corp Doina clasic (în tubul alb) – folosit cu sfinţenie în facultate, redescoperit de curând. Din păcate conţine o grămadă de parabeni şi alte chimicale nocive, dar mă gândesc dacă sute de femei nu au murit până acuma din cauza lor; mă consolez cu ideea că or fi şi parabenii ăştia numai noul val organic/bio/eco. Plus că Doina miroase divin.

3. Cremă de faţă Bioten cu miere şi spirulină. Face minuni pe tenul obosit. Nu conţine parabeni.

4. Pastă de dinţi Colgate clasic (aia în tub roşu, prima lansată) şi Sensation Whitening. La pastă de dinţi cel mai mult îmi place AllDent, o pastă de dinţi extrem de ieftină ce-o primesc din păcate numai din Austria.

5. Săpun lichid, gel de duş şi deo-roll Dove (trebuie să testez şi Dove Hair Minimising că a fost isterie recent pe blogurile de doamne în ceea ce-l priveşte).

6. Şampon solid cu scorţişoară de la Lush (dar nu face chiar minunile de care se vorbeşte). Făcea cândva minuni Pantene Anti-Dandruff, dar nu mai face.

7. Parfumuri: Iceberg Fluid (my one and only, îl găsesc f. rar), Cerutti 1881, Escada. Dar aici lista e luuungăăă…

9. Balsam de buze Nivea (vechiul Labello)

10. Şerveţele umede Nivea fără parfum

Voi? Cine vrea s-o preia poate s-o preia şi ca leapşă.

1. Genialul Julius

2. Vivi Floricica

3. Florica lui Zicu

Cică 2.0 ăsta e noua dimensiune internetică. Dacă nu cumva s-a inventat şi 3.0, că astea evoluează cu o viteză ameţitoare. În 2.0 ăsta se întâmplă tot felul de minuni, cum ar fi să scrii într-o bază de date veche, să propage RDS-ul mult prea târziu nişte DNS-uri şi apoi să pierzi însemnări şi comentarii. Asta pentru că 2.0 funcţionează la noi ca-n Rromânia lu’ Arhi.

De mult îmi doream să folosesc şi eu un feed reader că unii nu au dom’le abonare prin e-mail, numai rss feed pe ale lor bloguri. Graţie unui articol clar şi concis al prinţesei urbane m-am lămurit ce şi cum. M-am abonat şi la mine ca în cazul în care se mai întâmplă să pierd câte ceva să le găsesc măcar acolo. Dacă nu comentariile, măcar însemnările. Că e păcat să se piardă aşa bucăţi de genialitate. Păi nu?

Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu feed reader să citească articolul raluxei în link-ul indicat mai sus.

Dragi cititori,

Încă din primele mele rânduri, aflaţi despre mine că sunt cu nervii în pioneze. Datorită unor evenimente al căror fir epic îl voi reda, cât mai coerent cu putinţă, mai jos:

Acum câteva săptămâni blogul a fost atacat cu brutalitate de ceva roboţi care modificau script-uri pe domeniu sau redirecţionau către site-uri cu probleme, că n-am priceput încă exact ce şi cum. Destul de interesant pentru un blog atât de mic. După nenumărate încercări de curăţare, finalizate cu succes, roboţii reveneau mai puternic. Mi s-a sugerat că poate fi de la serverul de găzduire care e fragil. Cum pe serverul respectiv aveam şi extrem de puţin spaţiu şi o bandă de trafic infimă, am zis că e cazul să trec la nivelul următor. Împreună cu webmasteru’ ne-am pus pe treabă şi am mutat căruţa la Elvsoft. Foarte rapid au acţionat şi au răspuns. Le mulţumesc.

Apoi a început calvarul: primeam comentarii la aprobat, le aprobam, dar ele nu mai apăreau şi pe site. Eram anunţată că am primit un comentariu (motanes, nedo) în e-mail, dar nu vedeam comentariul şi pe blog. Din reţeaua RDS nu puteam accesa blogul, dar din alte reţele (UPC, Clicknet, GTS) mergea perfect. Mi s-a spus să am răbdare că durează până la 1-2 zile până când se actualizează leneşii de la RDS DNS-urile. Am avut. După 2-3 zile, puteam vedea blogul, dar nu puteam accesa CPanel (aia e un fel de panou de administrare). Am mai avut ceva răbdare. Care era pe terminate, întrucât a apărut un isteţ să-mi spună că lui tot îi dă virus cu Google Chrome. Apoi din nou nu am putut accesa un sub-domeniu.

Totuşi, trecuseră suficiente zile, unii ar spune chiar o săptămână. Am mai scris ceva pe-aici să mă destind. Până când, vineri, am sunat la RDS şi le-am explicat problema cât mai calm cu putinţă. Azi, problema s-a rezolvat. Au binevoit să actualizeze DNS-urile. Şi eu să pierd câteva însemnări, pentru că, accesând site-ul numai din reţeaua RDS, scriam în vechea bază de date, dinaintea actualizării DNS-urilor. Mda, very smart.

Acum am recuperat însemnările vechi (cele care nu mai au acum sens nu au mai fost publicate), mulţumită unui cititor de bine (adică dAImon). Am pierdut însă comentariile de la însemnările respective, dar, cum spuneam, pierd alţii averi mai mari.

De acuma sper sincer ca lucrurile să meargă lin. Ceea ce vă doresc şi vouă.

Vă salută cu drag,

Tatiana

Staţi pe-acilea. Lansăm (adică eu cu personalităţile mele multiple) un nou proiect. De data asta de business, de nişă, de sfaturi, de idei, de sugestii şi mai ales de exeperienţă.

Ganduri potrivite face parte din familia potrivite.ro, creată iniţial ca strategie de marketing şi promovare a serviciilor de traduceri. Cuvintele sunt partea profesională, despre care nu am vorbit aici niciodată. Cuvinte potrivite este un volum de poezii scris de Tudor Arghezi. De acolo vine denumirea site-ului.

Gândurile sunt partea strict personală a vieţii unui traducător, mamă, soţie, fiică, cititor de bloguri, Internet-reader şi participant la trafic.

Şi vine în curând noul proiect plictisitor pentru unii (poate) şi interesant pentru alţii (sperăm).

Noutăţile se lansează aici. Curând!

PS: scris şi public iniţial la 24.04.2009