Gânduri potrivite

Alţii spun lucrurile foarte bine. Delectaţi-vă  sau plângeţi, după caz şi dispoziţie: http://www.lamaie.ro/acru/tovarasul-botev-si-drumurile/

Un blog excepţional: Diacritica

Webmasteru’ meu lipseşte şi nu ştiu cum să pun parolă pe blog şi mai trebuie şi să aflu dacă parola aia face blogul total inaccesibil (chiar şi pentru el însuşi adică). Să iau asta ca pe un semn că ar trebui să intru în vacanţă doar şi să revin la sentimente mai bune pentru scris public atunci când voi avea timp/chef?

Ştiţi, aşa parcă-mi pare rău că am început să scriu un blog. Pentru că m-am ataşat de el, de culori, de temă, de mine cea care scria aici, de cititori. De articolele mele mai vechi. Nu ar avea niciun sens nici să-l închid nici să-l continui.

Sau poate am înnebunit?

Fără să se fi întâmplat nimic semnificativ în acest sens, am decis să mă retrag din lumea blogurilor personale. Miercuri blogul acesta se închide pentru publicul larg. Voi continua să scriu în privat, numai chestii legate de meseria de a fi mamă, diverse instantanee cu şi despre fiu-meu şi-mi voi exacerba sentimentele şi mândria faţă de faptul că există. Va fi siropos şi util dacă va dori să-l citească atunci când va creşte. Ah, şi ocazional voi completa categoria “Din Vis.” Nu-l va mai citi nimeni în afară de mine. Nu m-am hotărât dacă să şterg arhiva asta complet sau să o mut pentru eternitate pe fostul blog pe wordpress.

Voi continua să scriu pe TraduceriPotrivite şi pe ÎnPanaMea. Atâta timp cât voi putea scrie ceva interesant. În rest, de miercuri încolo să nu vă speriaţi dacă vă întâmpină o parolă.

Mulţumesc pentru vizite şi pentru comentarii.

Ah şi nu voi mai citi bloguri. Mi-am dat seama că sunt ca telenovelele. Nu pierzi nimic dacă nu citeşti 10 zile. Vei reveni în acelaşi loc, la aceleaşi subiecte şi la stiluri similare de scris.

Vă pup şi numai bine. I’m outa here ….

editare ulterioară: ideea este că îmi doresc mult să scriu ceva numai pentru fiul meu. În general mă feresc extrem de mult de chestii siropoase, de afişare publică a sentimentelor etc. Dacă o fac în privat e ok. Citesc numai eu, sunt gândurile mele oricum. În public, deja nu mai are sens. Şi nu aş putea, nu aş avea realmente cum să fac faţă să scriu în atâtea locuri.