Gânduri potrivite

Din toată vasta mea experienţă de 4 locuri de muncă (în general câte 2 simultan: part-time cu part-time) şi 6 ani în câmpul muncii, la locul de muncă actual am întâlnit cea mai variată colecţie de oameni “mici” [la caracter]. Dacă o iau retrospectiv, “La traduceri” cum îmi plăcea să spun la biroul de traduceri unde am lucrat 2 ani în paralel cu orele de la şcoală, mi-a plăcut cel mai mult. Echipa era într-adevăr profi, fetele erau excelente: amabile, drăguţe, fără arogarea unei deşteptăciuni excesive [cunoaşteţi, probabil, pe acei oameni la care ai impresia că le va pocni creierul de câtă inteligenţă au acumulat]. Cel mai plăcut mediu de lucru a fost acolo. De acolo am şi învăţat tot ce ştiu despre traduceri şi colegialitate. Jos pălăria.

La şcoală nu am ce reproşa din punct de vedere al colectivului. Colegii au fost şi mai în vârstă de la care am putut învăţa multe şi mai tineri sau de vârsta mea. Uneori nu ne potriveam în ceea ce priveşte maniera de abordare a elevilor, dar cred că fiecare a ştiut să-şi sugereze ideile fără a părea că le ştie pe toate. Cu bun simţ şi respect.

Despre primul loc de muncă nu merită menţionat pentru că făceam conta primară (în ultimul an de facultate). A fost ceva mai mult ca să nu stau degeaba. Nu era nici pe măsura a ceea ce studiasem, nici a ceea ce doream sau puteam. Mediul a fost sub orice critică, dar fiind vorba de alimentaţie publică, majoritatea au fost educaţi pe sistemul “unde munceşti trebuie să trăieşti” (asta înseamnă mai şleau furt). Plus că a fost şi primul contact cu un loc de muncă, impactul a fost prea mare să dau taman de astfel de oameni.

Dar, să revenim: ziceam cum să nu fii ridicol la locul de muncă. Din experienţa de corporatist într-o corporaţie al cărui singur merit pentru acest atribut este faptul că face parte dintr-un holding internaţional.

Păăiii, câţiva paşi simpli:

1. Nu face pe deşteptul. Nu spune cât eşti de deştept. Nu încerca cu orice preţ să arăţi cât eşti de deştept, câtă experienţă ai, cât de mult ai lucrat în domeniu, câte ştii, cât ai studiat, cât de apreciat(ă) erai tocmai pentru cunoştinţele astea. Lasă pe alţii să descopere asta din acţiunile tale. Reţine că tot ce spui sunt doar … vorbe-n vânt. Asta pentru că, de multe ori, vei face ceva care să demonstreze că nu eşti chiar aşa deştept.

2. Nu săpa groapa altuia. Există riscul să cazi singur(ă) în ea. Dacă totuşi nu te poţi abţine, încearcă să-ţi amortizezi căzătura cu inteligenţa aia de care spuneai că dai dovadă. Aia de la punctul 1.

3. Poartă-te frumos cu şefi, colegi, colaboratori, parteneri, femeie de serviciu. Nu ştii niciodată cum se învârte roata-n viaţă şi nu are rost să fii ţinut minte ca “ăla prost care se ceartă cu toţi” sau, şi mai rău “deşteptul/deşteapta aia/ăla”… Plus că femeia de serviciu merită să fie tratată cu respect pentru simplu motiv că ea spală după tine ceştile murdare în care ai băut cafeaua sau farfuriile…

4. Nu te gândi în permanenţă că “eu nu trebuie să fac asta”, “asta nu intră în atribuţiunile mele”. De cele mai multe ori, dacă tu ai primit sarcina, înseamnă că taman tu trebuie să faci lucrul respectiv.

5. Nu bârfi. Nici colegi, nici şefi, nici familia sau prietenii tăi de acasă. Bârfa spune multe despre caracterul tău.

6. Nu te văita mereu de cât de mult munceşti. Mai ales când e foarte evident că de fapt nu ai foarte mult de lucru.

7. Dacă ţi s-a spus că trebuie să ieşi în faţă ca să promovezi, precis a făcut-o cineva care nu prea te place. În general, ca să promovezi trebuie să fii foarte competent şi la locul tău. Nu să dai din gură.

8. Ştiu, sunt colegi pe care chiar nu-i suporţi. Au salariu mai mare, ţie ţi se pare că nici nu fac prea multe, sau chiar că nu fac nimic şi nu poţi pricepe nici în ruptul capului de ce sunt acolo. Încearcă să treci peste asta, îţi amărăşti inutil viaţa.

9. Dacă eşti prieten(ă) cu şeful nu uita că la locul de muncă eşti subaltern. Încearcă să nu abuzezi de prietenie. Pentru că se duce dracului. Prietenia.

10. Unde ai mâncat, indubitabil trebuie să strângi: pahare, firimituri, farfurii spălate. În general cam tot.

Mult succes!

Titlul vine în urma câtorva săptămâni în care am testat prima variantă. Şi asta pentru că mi-am dat seama că de murit tot murim mai devreme sau mai târziu, ba chiar când treci în decada de 30 de ani, moartea vine chiar mai repede. Sigur, frumuseţea trece, deşteptăciunea rămâne, da’ ce folos? Pentru că din cât mi-s eu de deşteaptă mi s-a demonstrat deja că nu mă pot îmbogăţi şi nici statuie nu se înghesuie nimeni să-mi ridice.

Prin urmare, ca să renunţ la polologhie că nu face bine beţia de cuvinte, luna asta care tocmai s-a încheiat am reluat obiceiuri demult uitate. Vă povesteam eu cândva că prin facultate nu duceam nici gunoiul fără machiaj sau frizură aranjată. Între timp altfel s-au aranjat priorităţile că am şi uitat dacă mai am farduri valabile sau dacă nu mi-o fi expirat rimelul. Până când am zis că trag linie şi o iau de la capăt. Şi cum cuvintele tot nu se adună într-un articol coerent (de unde bag sama că atâta frumuseţe chiar dăunează, nu e minciună), o să încep să enumăr aleatoriu sau nu câteva acţiuni sau chestii din categoria “ce mai fac eu”.

1. M-am tuns. Cu breton. Bun, că şi până acuma am avut tot breton, da’ era din ăla oribil, de stătea tot pleoştit pe-o parte. Ăsta de acum e noul val, pe frunte, drept şi des. Recomand tuturor. E o profundă “schimbare de look” cum a zis mama.

2. Din beauty blog în makeup blog am descoperit câteva palete de farduri absolut fantastice. Eu le-am comandat de la Coastal Scents.com, dar se găsesc şi pe eBay şi pe multe alte site-uri. Nu ştiu nici măcar dacă este cineva care-şi poate asuma exclusivitate pe ele. Mai precis am cumpărat paletele: Ultrashimmer 88 şi Warm 88. După cum şi preţul le recomandă, nu au pretenţii de ceva super top-quality cum s-ar lăuda MAC sau Chanel. Însă, ca utilizator (intens, zilnic) pot să spun că: rezistă minim 8 ore fără să se adune, fără să curgă, fără să fi aplicat măcar bază (primer) înainte. Culorile sunt intense şi când pui puţin pe pensulă chiar se vede. Nu am încercat niciodată MAC, dar îmi plac mai mult decât L’Oreal, Maybeline sau banalele Ruby Rose cu care nici nu se pot compara. Combinaţiile de machiaj sunt infinite.

3. Am descoperit rimelul ideal. Care rimel este 2. După ce am testat: Lancome Hypnose, Diorshow şi Estee Lauder nu mai ştiu cum, am găsit la SensiBlu în ofertă 2 rimeluri MaxFactor (False Lash Effect şi 2000 Calories). Nu aveau tester, dar citisem un review foarte bun. Sunt ambele foarte foarte bune în condiţiile în care genele mele nu sunt nici dese, nici lungi, nici arcuite.

4. Am descoperit demachiantul de ochi ideal: Farmec bifazic.

5. Deşi demult le preferam, mi s-a reîntărit ideea că, în general, dacă există pe piaţă, cosmeticele româneşti sunt printre cele mai bune pentru raportul preţ-calitate pe care-l oferă. Un produs care merită toată atenţia: Lacul de unghii Ultrarezistent de la Farmec. Şi cremele de faţă Bioten cu miere şi spirulină şi Bioten cu miere şi cimbrişor.

6. O foarte simplă şi eficace tehnică de exfoliere a celulelor moarte este un gomaj pe faţa umedă cu un amestec de miere şi făină de mălai. Eu procedez aşa: întind mierea pe faţă, apoi gomaj cu făina de mălai. Clătesc apoi cu apă călduţă, nu fierbinte. Şi cremă de faţă din abundenţă.

Şi închei secţiunea “ce mai fac eu” şi articolul de mai sus cu urarea: Fiţi frumoase, doamnelor!