Gânduri potrivite

Nu mă voi sătura niciodată să spun cât de mult urăsc medicii. Totuşi, ca să nu fiu nedreaptă voi face o completare: medicii de familie. Şi ca să fiu cât mai dreaptă posibil, voi mai face o completare: medicii de familie pediatri. Cred cu tărie că medicii de familie pediatri sunt incompetenţi, lipsiţi de profesionalism şi rataţi. Excepţiile, pentru că sunt convinsă că există, nu vor face decât să întărească această generalizare deloc forţată.

Nu am întâlnit încă în experienţa mea de 3 ani de mămică (personal sau aflând de la prietene) un medic de familie sau pediatru prin vreun spital de pediatrie care să-mi dea un diagnostic corect. Şi asta nu pentru că am preferat eu să neg realitatea. Un caz concret de acum un an: maimuţa are febră. Dintre toate, febra îmi place cel mai puţin. Medicul de familie îmi spusese că are puţin roşu-n gât şi mi-a prescris antibiotice. Că ei asta ştiu. Orice diagnostic îl tratează cu antibiotice. Nemulţumită de antibiotice şi de faptul că febra era în creştere, mă duc la Urgenţe la Loius Ţurcanu. După ce mă plimbă portarul prin 3 secţii îmi zice în final să mă duc vizavi în Policlinică. Ajung, îl consultă, îl ascultă. Pneumonie interstiţială. Ăsta e al 2-lea diagnostic la copii preferat de incompetenţii ăştia. Îi face o injecţie şoc cu gentamicină. Unul din cele mai puternice antibiotice. Cine naiba s-o gândit că trebuie să plece la Urgenţe cu laptopul şi cu netul să verifice imediat toate medicamentele. Îmi ia 50 RON şi mă cheamă în ziua următoare dis de dimineaţă înainte să iasă ea din tură pentru a 2-a serie de gentamicină. Nemulţumită de banii daţi (teoretic ar trebui să nu plătesc la spital; nu o banală injecţie) şi de venitul în ziua următoare (taman pe tura ei), mă mai duc odată în spital că se schimba garda să-l mai asculte alt medic. Îl ascultă alta care spune că n-are nimic la plămâni (adică nu pneumonie interstiţială), nu are roşu-n gât şi-mi recomandă un soi de antibiotic mai slab pentru febră, tusea ce-o avea şi mucii care-i curgeau. De atunci nu m-am mai dus niciodată la medicul de familie şi nu i-am mai dat niciodată antibiotic.

Şi acum, la polul opus, există un medic pediatru în Timişoara pe care doresc să-l recomand cu toată căldura. Deşi e scump, 70 RON consultaţia (e scump având în vedere că se merge destul de des la medic cu copiii) poţi să pleci liniştit cu diagnosticul corect şi fără antibiotice. Tratamentele sunt cu precădere homeopate sau leacuri pe bază de alimente sau clasicele băbeşti. În funcţie de diagnostic. De exemplu, acum pentru banalul roşu-n gât (amigdalită acută), n-am primit antibiotice cum a primit o prietenă de la medicul de familie pentru acelaşi roşu-n gât, ci un tratament homeopat. E drept, de 3 luni.

Şi pentru clasica noastră lipsă a poftei de mâncare avem tratament homeopat de deparazitare intestinală şi apoi un sirop homeopat. Plus, plus (că de aia vă spuneam de leacuri pe bază de alimente) 50 gr de seminţe de dovleac crude pe zi şi usturoi (în mujdei sau bruschete) de 2 ori pe săptămână. Iar pentru că l-a văzut disperat după bomboanele ei de dat la copiii cuminţi mi-a spus să-i dau dulciuri cât pofteşte, orice fel pofteşte. Să aibă la îndemână într-un coş al lui oricâtă ciocolată, caramele, bomboane sau orice altceva pofteşte şi să nu mă stresez că mănâncă mult. Oricum e slab. Şi îmi garantează ea că în maxim 3 săptămâni nu va mai fi aşa disperat după dulciuri.

Am scris această însemnare pentru că m-am săturat să văd mămici abuzate de medicii de familie prin prescrierea antibioticelor. Antibioticele sunt nocive şi nu ar trebui prescrise copiilor DECÂT în cazuri care justifică administrarea şi CÂND alte tratamente alternative (homeopate, băbeşti sau de orice alt fel) au EŞUAT.

Pentru oricine doreşte să ştie cum o cheamă pe doctoriţa noastră minune: Anca Mălai. Datele pot fi găsite cu uşurinţă pe Google. M-aş bucura să aud cât mai multe mame care renunţă la antibiotice. Şi la medicul de familie pediatru dacă este necesar pentru asta.

PS: pentru tusea de toamnă la copii, un leac minune este siropul din muguri de brad, preparat în casă. Nu ar trebui să lipsească din “garderoba de medicamente” a niciunui părinte. Iar febra se scade întâi cu ciorapi şi comprese de oţet şi duşuri cu apă mai degrabă rece (totuşi nu perfect rece) apoi cu Panadol sirop (sau Nurofen; eu personal prefer Panadol) şi abia în ultimă instanţă şi la diferenţă temporală de Panadol cu supozitor de paracetamol. Ar trebui ca febra să fie puţin trecută de 39 ca să ajungeţi la supozitor. Evitaţi cu orice preţ Novocalminul. Detalii, din nou pe Google.

Mult succes şi minte acasă în tratamentul micuţilor!

Posted personal |