Bătaie de joc în cultură
Atunci când eşti scriitor (aspirant sau consacrat) sau traducător, primul pas pentru publicarea, respectiv traducerea unei cărţi este întâlnirea cu editura. Pe şleau vorbind, editura este primul pas în cultură. Editurile promovează cultura, editurile susţin cultura şi tinerii scriitori. Sau măcar aşa ar trebui. Am auzit şi cunosc cazuri de colegi traducători care, pe lângă faptul că sunt plătiţi extrem de puţin, se mai trezesc şi că nu primesc banii la timp. Sau defel. Şi când spun banii la timp, spun că există o practică generalizată de plată la 30 de zile de la emiterea facturii. Mi se pare puţin exagerat, pentru că la buticul de la colţ nu poţi cumpăra lapte pe care să-l plăteşti la 30 de zile, dar vom trece peste acest aspect. Problema este că întârzierile astea de plată sunt de mai multe luni sau chiar peste 1 an. Nu voi da detalii, pentru că nu sunt informaţiile mele, colegii nu le vor publice.
Recent, s-a dovedit că editura Curtea Veche este jenantă. Pentru că-şi bate joc de un contract semnat şi parafat cu un tânăr scriitor. Editura este reprezentată în acest caz de Grigore Arsene, directorul editurii Curtea Veche şi preşedintele Asociaţiei Editurilor din România, care trăieşte în lumea lui personală [în alte contexte asta ar fi o tautologie, dar aici cadrează perfect] şi-şi permite să abereze că un contract parafat şi semnat de instituţia pe care o conduce (editura Curtea Veche) nu este valabil întrucât ei vor spune că nu au niciun exemplar, iar celălalt semnatar a putut oricând să adauge paragrafe în acest contract. Şi oricum îi vor râde toţi în faţă păgubitului scriitor, întrucât în editură contractul respectiv nu există.
Cazul este real şi i se întâmplă lui Adrian Ciubotaru. Mai multe detalii, pe blogul lui, în acest articol. O revoltă de proporţii, în stilul caracteristic, la Darius Groza.
Eşti jenant, Grigore Arsene!
March 24th, 2009 at 12:15
Well, cred că ar trebui să fim puţin mai circumspecţi când citim astfel de lucuri, lumea scriitorilor este una fascinantă, iar certurile dintre ei sunt mult mai intense faţă de cele ale politicienilor să zicem.
March 24th, 2009 at 12:16
Totuşi, faptele rămân şi pot fi verificate
Dacă ar fi un caz izolat, aş mai zice. Dar nu este.
March 24th, 2009 at 12:35
Cum adica ei nu au un contract in administratia lor? Au facut unul singur si l-au daruit asa, cu buna stire? Hm. Si eu sunt director de editura, dar asa ceva inca n-am intalnit. Ciudat. Foarte ciudat.
March 24th, 2009 at 12:38
Liviu, bine-ai venit
Citeşte cu atenţie la Ciubotaru sau la Darius. Curtea Veche are cu siguranţă contractul. Dar Arsene afirma că “vor spune că nu au niciun contract”. Adică Ciubotaru e un soi de fraier care inventează contracte. Atâta că exemplarul lui are ştampilă şi semnătură din partea reprezentantului Curţii Vechi. Un detaliu, până la urmă … 
March 24th, 2009 at 13:13
eventual s-a dus scriitorul, a furat o stampila, a inventat un contract si acu’ se plictiseste si s-a gandit sa faca si el putina valva. Eu sunt curioasa…cum naiba sa zici ca nu exista contract doar pe baza ideii ca tu nu-l mai detii?!
March 24th, 2009 at 13:26
Menialy, spune şi tu. Cât de imbecil poţi să fii??? Astea-s chestii de grădiniţă.
March 26th, 2009 at 10:50
gata, nu mai cumpăr nimic de la ei, arză-i-ar criza varza viezure mînzu
March 26th, 2009 at 10:51
March 28th, 2009 at 22:03
mai e şi batjocorirea în cultură, da’ aia e altceva, e mai ancestrală, are legătură cu eminamenţa (sună bine, nu?) agrară, cu satul ancestral şi cultura porumbului.
March 28th, 2009 at 22:06
Şi cine pe cine batjocoreşte??? Că a mai fost unu’, odată, Ion a lu’ Glanetaşu-i zicea ….
May 8th, 2009 at 16:23
nu pot să spun, că dosatul este încă în cercetare