Calitate
Ne confruntăm din câte văd cu o lipsă acută de produse de calitate. Păi, poveste: umblu luni cu soţul să ne cumpărăm ţinute de gală, că mergem la nuntă, deh. El s-a scos rapid cu pantofi. Că doar cât de pretenţios poţi fi la o pereche de pantofi negri, din piele. Eu am luat cam toată Timişoara la rând pentru o rochie. Mai puţin Mall-ul că acolo oricum găseşti ce-i prin restul la un preţ mai mare, ori ceva exorbitant de exorbitant şi cu mărimi până la 40. [Apropo, o ştiţi pe aia cu mărimile?? Foarte distractiv: "aveţi mărimea 46?" (privire extrem de amuzată şi compătimitoare): "nu, la acest model se face numai până la mărimea 40"]. Plus de asta, Mall-ul nu e etalon de bun-gust, deci de ce să-mi mai pierd vremea. Cum ziceam, prin centru: rochii … de tot r**tul. Mă scuzaţi. Materiale foarte foarte proaste, culori aiurea, roşu cât cuprinde (m-am săturat dom’le de roşu), croi prost, cusături de 2 lei. Ce să mai zic. În final am luat una. Nu că preţul ar fi vreun etalon … dar, cel puţin, arată mai de Doamne-ajută. Aseară mi s-a spus clar că după pantofi merg singură. Deci, am fost la notar cu acte şi cât am aşteptat am dat o raită prin magazinele din centru. Din centrul oraşului Timişoara, deci. Doamne, Dumnezeule, Doamne. N-am găsit şi io o pereche de sandale cu toc MODERAT, din piele NELĂCUITĂ, fie albastru, fie combinaţie de culori. La niciun fel de preţ. Pentru că ce găseşti pe tarabele astea de lux din centru: numai lac, roşii, galbeni, mov, verde. Fie toc foarte înalt, fie deloc. Modele absolut oribile. Acuma, când scriu şi-mi amintesc mă-nfior şi mă strâmb. Ce mă interesează dom’le că sunt ieftine????? Dacă sunt urâte? Dă-mi-le la 2 milioane, dar dă-mi ceva mai de bun-gust. Şi lipsa asta de produse de calitate şi de bun-gust se simte acut şi pe stradă. Atât de rar mi se întâmplă să pot spune despre cineva: uite ce bine e-mbrăcat(ă). Ce trist 
