Când nu ai dispoziţie de scris
Ce faci?
Ce faci când ţi se învălmăşesc multe idei şi nu se cristalizează nimic pe monitor (că pe hârtie ar fi prea poetic să spun)? Ce faci atunci când ajungi la acea saturaţie şi la faza în care ţi se pare că oricum nu spui nimic deosebit faţă de alţii, că eşti doar o persoană în plus care are blog? Ce faci atunci când timpul se aglomerează şi aşa cum în Moromeţii la început “timpul avea răbdare” la final ” timpul nu mai are răbdare”? (citate aproximative). Ce faci atunci când îţi vin în cap mult prea multe planuri din viaţa reală şi timpul e prea scurt să le poţi îndeplini, iar pe termen lung nu-şi mai au rostul? Ce faci atunci când nu mai aprinzi laptopul acasă pentru a petrece mai mult timp cu piticul care oricum în câţiva ani nu va mai avea timp de tine şi tu ţi-ai pierdut timpul pe bloguri când puteai să stai cu el să construiţi castel de lego sau să reparaţi câte ceva prin casă? Ce faci când la birou lipeşti 2700 de plicuri cu Merry Christmas şi Happy New Year pe care le trimitem acum că-n decembrie n-am avut timp. Şi de trimis trebuie trimise pentru că au costat o groază de bani? Ce faci când ieşi afară pe vremea asta oribilă şi mohorâtă şi cizmele sunt tot murdare de noroi?
Spuneţi-mi voi. Ce faci?
January 28th, 2009 at 22:37
Interesanta postare. De muuuulte ori m-am trezit in ipostaza asta. Si ce am facut? Am lasat totul balta si m-am ocupat de ceva ce nu as fi facut in mod normal/obisnuit.
January 29th, 2009 at 11:21
eu nici măcar idei n-am.
January 29th, 2009 at 21:56
Ruxel, aş vrea şi eu să las totul baltă şi să plec în Caraibe. Asta chiar ar fi ceva ce nu fac în mod obişnuit
Ce zici, te interesează? 
Bogdan, la idei stau bine, dar degeaba dacă nu se materializează …
January 30th, 2009 at 17:37
te pui frumusel in un colt si astepti sa treaca, doar nu o sa tina cat lumea.
February 1st, 2009 at 11:01
Te bucuri in primul rind ca nu esti scriitoare si nu ai de predat la termen un roman sau un volum de versuri. Apoi te relaxezi si-ti lasi mintea goala. Va gasi ea ceva interesant de spus.
February 1st, 2009 at 11:03
Păi tocmai de asta mi-e frică. Eu singură cu mine şi ideile mele … e prea mult de ţinut sub control.
February 1st, 2009 at 14:06
Poti incerca sa-ti sperii cititorii. O sperietura de grup.
February 1st, 2009 at 14:10
rrrraaaaahhh!