Casa mea e acasă
Sunt clar în favoarea creditelor ipotecare sau imobiliare. Pentru că România nu are încă un sistem dezvoltat de “chirii” la preţuri decente (mai mici decât o rată lunară). “Casa mea” e un concept foarte foarte românesc. Sigur, plăteşti o rată lunară. Care creşte, creşte, creşte, ca Făt-Frumos. Şi cu dobândă şi tot calabalâcu’ la final plăteşti dublu faţă de cât ai luat. Dar nimic nu se compară cu sentimentul de proprietate, cu sentimentul că mă duc la mine acasă, casă pe care mi-am amenajat-o aşa cum am vrut şi putut/sau n-am vrut şi n-am putut, nu contează. Contează că POŢI să faci ce vrei. E casa ta. O casă pe care s-o păstrezi curată, frumos mirositoare, decorată, în care miroase dimineaţa a cafea proaspătă şi duminica a pui fript (ideal ar fi să fie făcut de soţ:D), în care poţi primi musafiri, din care nu te dă nimeni, niciodată afară (dacă eşti om serios şi-ţi plăteşti rata).
Sigur, casa ideală este cea pe sol, nu la 3 etaje … dar despre asta când cresc mare 
July 30th, 2008 at 15:36
he,he…….eu am crescut mare şi tot la etajul 5 al unui “cămin” mă situez(cazată de alţii, evident),dar şi aşa, amenajată de mine, “casa”, deşi nu-i a mea, tot îmi gâdilă un picuţ simţul proprietăţii…
July 30th, 2008 at 20:50
Şi până la urmă cred că asta e cel mai important