Epilare cu zahăr 2
Tot studiind şi documentându-mă (în special pe about.com; din link în link veţi găsi articole separate pentru fiecare metodă) am aflat epilarea cu zahăr se realizează de fapt prin 2 metode (am şi dat în articolul precedent link-uri pentru fiecare).
1. Sugaring – metodă care se realizează folosind pasta de zahăr la temperatura camerei. Se ia o cantitate oarecare de pastă din recipient şi se frământă până ajunge ca o minge. Consistenţa pastei este cam ca a plastilinei, la început va fi greu să o modelaţi. Mingea se întinde pe piele în sens INVERS creşterii firului de păr şi se smulge în sensul creşterii firului de păr. Tehnica este mai dificilă, necesită îndemânare şi practică. Manevra de smulgere este similară cu cea din epilatul cu ceară tradiţională. Această metodă este şi cea care prezintă cele mai multe avantaje în comparaţie cu orice altă metodă de epilare: pielea nu se irită, firele nu cresc sub piele, smulge şi firele foarte foarte mici, rezultatul durează până la 1 lună.
2. Sugar waxing – metoda se realizează folosind pasta de zahăr caldă până când devine de consistenţa unui gel (dacă o încălziţi după ce s-a răcit să fie ca un gel, dacă aţi preparat-o o lăsaţi să se răcească până când ajunge la un nivel de temperatură … foarte suportabil). Se aplică folosind o spatulă din lemn, un cuţit pentru unt sau orice vi se pare potrivit. Gelul se aplică pe piele ÎN sensul creşterii firului de păr şi se smulge în sens INVERS. Smulgerea se realizează folosind benzi de hârtie cosmetică (ca la epilatul cu ceară de unică folosinţă) sau benzi de material (denim, bumbac mai gros). Benzile din material au avantajul că pot fi refolosite. Curăţarea lor nu este deloc grea: se pun toate benzile după folosire într-un lighean cu apă caldă şi se lasă până când toată pasta s-a eliminat complet. Apoi, benzile se fierb şi se calcă după ce s-au uscat. Ultimele două procedee ţin strict de natură igienică. Metoda are avantajul că este mult mai uşor de realizat şi nu necesită un grad ridicat de îndemânare. Nu este la fel de dureroasă ca epilarea cu ceară tradiţională. În rest, nu este, se pare, cu nimic diferită de epilarea cu ceară tradiţională (la fel prezintă risc de iritaţii, fire crescute sub piele, nu smulge firele foarte foarte mici etc).
Reţeta de preparare rămâne aceeaşi. În ambele cazuri orice reziduuri după epilare se curăţă cu apă călduţă spre rece fără niciun fel de probleme.
Acestea sunt statisticile şi informaţiile experţilor. Eu am folosit sugar waxing pentru că nu sunt suficient de îndemânatică. Pot spune că nu m-am iritat defel, pielea nici măcar nu s-a roşit (la ceară tradiţională se roşea puţin), smulge firele mai bine decât ceara de unică folosinţă şi la fel cu ceara tradiţională. Pentru mine metoda are avantajul de a fi foarte ieftină, poate fi folosită oricând am timp (nu am nevoie de programări, aşteptat etc) ŞI rezultatele sunt perfecte pentru că am suficientă răbdare, ceea ce în saloane nu am prea întâlnit.
Mult succes şi dacă încercaţi, sunt curioasă cum vi se pare
editare ulterioară: na, că nu m-am lăsat până când nu am reuşit să prepar pasta aşa cum trebuie. prima dată am fiert prea mult compoziţia şi s-a ars zahărul, de aia nu am reuşit să modelez mingea din zahăr. Am reluat procedeul, am fost mai atentă. Şi mi-a reuşit: am reuşit să modelez mingea şi am testat aşa. Nu trebuie foarte multă îndemânare până la urmă. Totul stă în compoziţie: dacă e pregătită cum trebuie, merge perfect

