Gânduri potrivite

Dintotdeauna am fost sceptică la abordările de marketing. Îmi place să cred că nicio ofertă, niciun cuvânt, oricât de frumos împachetat, nu mă poate prosti. Sau dacă mă prosteşte e pentru că nu am altă alternativă şi m-am lăsat dusă.

Sunt total contra curentului bio şi a mult-trâmbiţaţilor parabeni mortali, aluminiu din antitranspirante, SLES din şampoane etc. Am văzut întotdeauna bio-organic ca o nouă modă, menită să mai aducă nişte bani unora care au văzut o oportunitate pe o nişă neexploatată. Nu am absolut nimic cu a face bani, mi se pare firesc ca orice afacere să aibă dreptul să se dezvolte aşa cum crede. Despre corectitudine nu are rost să vorbim pentru că la ora actuală e prea mult să mai speri în ceva corect.

Nu ştiu dacă e vârsta sau pur şi simplu faptul că sunt mai conştientă acum de importanţa îngrijirii, dar de vreun an aşa sunt foarte preocupată de îngrijirea tenului. Am tot căutat cea mai bună cremă, am urmărit atent evoluţia feţei, m-am demachiat în fiecare seară chiar şi dacă n-am fost machiată şi am aplicat cu sfinţenie crema de faţă dimineaţa şi seara. Poate de frica ridurilor sunt aşa de conştiincioasă, n-aş şti să spun. Am trecut de la crema de faţă Bioten de la Elmiplant cu miere şi spirulină (care acum nu se mai fabrică) la Hydraphase de la La Roche Posay pentru că acum să fi ajuns la Gerovital H3 Evolution de la Farmec. Cum tenul meu nu e foarte pretenţios, nu e uscat şi nu e nici excesiv de gras, cam toate cremele au fost ok. Singura diferenţă a fost preţul la ele. Şi pentru că trendul dermatocosmeticelor mă enervează în egală măsură ca trendul bio am zis că dacă Gerovital face acelaşi lucru n-are sens să dau mai mulţi bani decât e cazul.

Până când am descoperit un blog. Un blog care povesteşte totul fără perdea de marketing, fără ascunzişuri, cu substrat aproape ştiinţific. De fapt cred că este chiar ştiinţific. Persoana din spatele blogului nu are studii academice în domeniul cosmetic, dar a acumulat cunoştinţele studiind cu discernământ jurnale cosmetice internaţionale şi diverse studii coordonate de entităţi care nu aparţin industriei sau firmelor cosmetice.

Pentru mine, câteva aspecte sunt revoluţionare în abordarea pe care ea o propune şi mi se pare stupid şi enervant că nu m-am gândit eu la ele până acum:

1. O hidratare corectă a tenului nu implică doar cremă de faţă. Implică mai mulţi paşi: demachiere, spălare cu un gel cu o consistenţă uşoară, exfoliere CHIMICĂ, hidratare.
2. În timpul zilei este absolut imperioasă folosirea unei creme cu factor de protecţie solară, indiferent de anotimp.
3. Nu există creme de ochi, creme de faţă, creme de gât etc. Orice e nociv pentru zona ochilor este nociv şi pentru faţă. Punct.
4. Nu există creme pentru 20 de ani, 30 de ani, 40 de ani etc. Cremele se aleg în funcţie de specificul tenului (gras, mixt, uscat, acneic etc) şi eventual în funcţie de momentul aplicării (noaptea nu avem nevoie de SPF).
5. Exfolierea chimică. Pentru mine, exfolierea chimică este o noutate atât de absolută, încât mă scoate din sărite că am stat în beznă până acum. Nu voi povesti prea mult despre exfolierea chimică pentru că posesoarea blogului o face mult mai bine şi n-ar avea sens să vă induc în eroare cu ce-am înţeles eu de-acolo.
6. Cremele anti-rid sunt un mit efemer atâta timp cât te bazezi pe o cremă să-ţi rezolve şi să prevină ridurile. Ridurile se previn urmând toţi paşii hidratării corecte. Ridurile deja apărute nu mai dispar (cel mult se atenuează şi asta nu neapărat) folosind doar creme, indiferent ce scrie pe ele că ar conţine (vezi colagen, elastină, acid hialuronic etc).
7. Ambalajul unui produs cosmetic este la fel de important ca ingredientele conţinute. Astfel, puteţi arunca la coş orice ambalaj tip borcănaş în care la deschidere pătrunde aer, lumină şi bacterii.
8. Iritanţii sunt substanţe conţinute de anumite produse cosmetice care acţionează în mod pervers fără ca măcar să ştii că faţa ta este iritată. Printre ei se numără alcoolul, lămâia, parfumul.

După mine, blogul de care vă vorbesc este o inovaţie absolută pe piaţa de profil din .ro pentru că vine cu informaţii altfel, neafectate de interese cosmetice încercând să vină în ajutorul celor suficient de înţelepţi ca să priceapă. Eu zic că merită să citiţi din scoarţă-n scoarţă. Simplu nu va fi pentru că informaţiile se întrepătrund şi sunt greu de diseminat dacă nu ştii întreg contextul. Aşa că acordaţi atenţie la ce citiţi.

Mi-aş dori ca toate să devenim mult mai conştiente de importanţa produselor cosmetice cu ingrediente corecte, care nu promit miracole, dar care folosite corect şi constant vor face diferenţa. Pentru că în secolul nostru marketingul e bun dacă e consumat de oameni inteligenţi.

Mai multe, citiţi aici:

http://pasagera.ro/

Avantajele metodei de epilare cu zahăr:

1. părul creşte cam la fel de repede, dar mult mai moale ca în cazul epilării cu ceară tradiţională, din aia care se refoloseşte după decantare şi mult mai încet decât după epilatul cu ceară de unică folosinţă şi benzi (cel puţin la mine);
2. în timpul epilării procentul de fire rupte sau care nu sunt smulse este mai mic datorită smulgerii în sensul creşterii firului de păr;
3. este mai puţin dureroasă decât epilatul cu ceară;
4. este ieftină;
5. se poate face oricând;
6. se spune că zahărul este bun cicatrizant, nu permite acumularea de bacterii etc. Deci pentru fanii tendinţei bio/organic/naturală e metoda ideală.

Dezavantajele metodei de epilare cu zahăr

1. necesită răbdare (cel puţin până vă familiarizaţi cu tehnica)
2. face oarece mizerie prin baie (tot până vă familiarizaţi); teoretic trebuie să vă spălaţi de mai multe ori pe mâini pe parcursul unei sesiuni; uneori de la viteza cu care smulgeţi mai sar bucăţi de ceară pe gresie; se curăţă cu apă cald.
3. o sesiune de epilare totală (inclusiv braţe durează aproape 1 oră dacă nu mai mult; tot până vă familiarizaţi cu tehnica).

Mult succes!

Nu ştiu cât v-aţi dat seama până acum, însă eu când descopăr o chestie pe care n-o ştiam şi care e cool, mă entuziasmez şi vreau să ţip asta pentru cât mai multă lume. Mi se întâmplă atunci când descopăr software nou, mai ales dacă mă ajută în activitatea mea, când descopăr dicţionare sau diverse pagini web de resurse, când descopăr câte-o reţetă de chec simplu de făcut, o colecţie de poze interesante, un blog bine scris sau diverse trucuri cosmetice.

În ceea ce priveşte cosmeticele, avem o relaţie de lungă durată şi stabilă. Nu folosesc fond de ten, numai pudră de contur şi farduri de pleoape. Îmi doresc încă să găsesc lip glossul ideal, care nu arată foarte foarte lucios şi lunecos pe buze, nu îmi dă senzaţia de lipicios, e foarte natural şi neutru. Dar pentru asta trebuie să ies din casă să-l caut, iar Timişoara stă destul de prost la cosmetice de top (n-avem Sephora, de exemplu). Aşa că nu folosesc nici ruj, nici lipgloss.

Până acum 1 an foloseam o paletă de la Ruby Rose, cu precădere nuanţe de verde, auriu şi maro şi gri. Fără foarte multă artă sau îndemânare, fără tehnici de ascundere sau evidenţiere, fără umbre şi altele. Ştiam că nuanţele mai închise se aplică în colţul exterior al ochiului, nuanţele medii în partea interioară, iar porţiunea de sub sprâncene se luminează cu un fard foarte deschis la culoare, apropiat de nuanţa pielii.

Apoi am descoperit youtube şi o grămadă de ghiduri de machiaj, cu diferite tehnici, combinaţii de culori şi farduri. Din nou regret că nu există MAC în Timişoara. De fapt nu există nici măcar în România şi nici nu livrează către România. Am comandat aşadar o alternativă mult mai ieftină a celebrelor palete MAC, paletele CoastalScents. Ulterior am văzut că aceste farduri nu sunt produse numai de CoastalScents, ci se găsesc şi pe BHCosmetics în diferite combinaţii şi pe alte site-uri, inclusiv pe eBay. Cred de fapt că şmecherii de chinezi le-au inventat şi diferite mici afaceri le achiziţionează de pe eBay pentru a le vinde sub sigla proprie. Am cumpărat paleta de 88 de culori UltraShimmer şi 88 Warm Palette, iar după folosirea lor timp de 1 an aproape pot să spun că nu sunt farduri de o calitate excepţioanlă, sunt mai bune însă decât RubyRose şi oferă o gamă mult mai mare de culori. Mie îmi place foarte mult ideea de paletă compactă unde găseşti tot, n-aş avea răbdare să-mi cumpăr casete micuţe cu 3-4 nuanţe din acelaşi ton, până completez o colecţie cu tot ce îmi place să folosesc. Nu se compară sub nicio formă cu M.A.C, nici la preţ, nici la calitate. De aceea următorul pas şi plan este să-mi cumpăr prima paletă M.A.C. Ceea ce-mi place foarte foarte mult la MAC e faptul că poţi să-ţi combini o paletă aşa cum doreşti în palete personalizate (custom palettes) de 4 sau 15 nuanţe. Preţul este piperat, cel pentru 15 nuanţe, dar îşi merită banii.

Tot de pe YouTube am învăţat că pentru succesul şi durata unui machiaj, baza de machiaj este foarte importantă. Există două tipuri de bază: bază cremă pentru machiaj sau primer. Un primer excelent este UrbanDecay Primer Potion cu ajutorul căruia fardul stă perfect pe pleoape pe durata unei zile întregi (nu de lucru, ci 24 de ore bătute pe muchie). Când spun stă perfect asta înseamnă că nu se adună (crease) în pliul pleoapei şi culoare rămâne la fel de intensă. Este eficient chiar şi în cazul unor farduri de calitate nu foarte ridicată …

E drept că niciodată n-am aplicat fardul de pleoape cu aplicatoarele acelea oribile cu burete şi am avut noroc să am pensule. În liceu foloseam nişte pensule de duzină ce le-am găsit într-un magazin de cosmetice din oraş. Apoi am cumpărat din Timişoara o pensulă pentru pudra de obraz şi 2 pentru ochi de la L’Oreal şi una foarte foarte îngustă de la BodyShop pe care o foloseam pentru a aplica fardul negru ca liner. Nu folosesc eye liner. Miraculosul YouTube a venit şi aici cu soluţia, iar pentru că pensulele MAC sunt extrem de scumpe, mi se pare că a le avea minimum necesar pentru machiaj dai undeva la 300-400 de dolari am descoperit în urma câtorva review-uri pensulele Sigma, de o calitate comparabilă cu MAC şi net superioară cu orice am văzut prin magazinele din Timişoara sau Sephora. Preţul nu este mic, costă 99 de dolari + 14 dolari transportul către RO, dar le-am preferat celor de pe eBay, deşi găsisem la un moment dat un set de pensule mai ieftine ce mi-a plăcut foarte mult, pe eBay. Pe eBay găsiţi de altfel sute, dacă nu mii de combinaţii de pensule, cu peri diferiţi, în culori şi forme diferite, mărimi şi preţuri diferite. Răbdare de căutat şi bani de dat trebuie numai.

Deocamdată pentru obraji folosesc perle bronzante de la Avon, dar îmi voi face în curând timp pentru a pierde o oră la standul cosmetic din mall (singurul mai acătării) pentru a alege o pudră iluminatoare, aurie şi un anti-cearcăn potrivit.

Câteva inspiraţii în tehnici de machiaj cu care mă delectez ori de câte ori mă satur de tradus:

MakeUp Geek – doamna asta ştie despre ce vorbeşte

MakeUp by TiffanyD – o makeup artistă extraordinară

şi

Temptalia – nu-mi place că nu pune video-uri, dar cu răbdare şi imaginaţie vă puteţi da seama de anumite combinaţii excelente; ba pune şi video-uri la categoria Tutorials. Foloseşte combinaţii cam prea îndrăzneţe pentru zi de zi …

Iar don’şoara de aici face mai mult makeup art decât ceva ce poţi face zi de zi, dar e plăcut de urmărit.

*am mai scris un articol cu informaţii similare, însă nu strică să repetăm pentru că învăţătura e mama repetiţiei repetiţia e mama învăţăturii (iar după cum se vede, recitirea articolului după mai multe zile duce la recuperarea logicii..)

Demult de tot, când singurele preocupări erau coafura, culoarea părului, blugii Little Big foarte foarte strâmţi (că-mi şi permiteam să port orice), chiar la începuturile etapei de adolescent, undeva prin clasa a IX-a, mi s-a permis în sfârşit să schimb culoarea părului. Îmi doream un roşcat mai intens (pe vremea aia se purta roşcat). Cum oraşul era mic şi metodele nu erau foarte avansate prin ’96, singura opţiune era un coafor amărât cu o stilistă tânără ce promitea. Ca să prindă culoarea pe care-o voiam eu soluţia a fost să decolorez pentru că va decolora ea controlat, iar părul va fi exact cum vreau. Să vă mai spun odată: eu sunt creolă de-a dreptul, probabil că Sarkozy m-ar expulza dacă m-ar găsi preumblându-mă pe străzile Parisului. După decolorare culoarea din capul meu a fost undeva portocaliu-morcov. Gândiţi-vă bine la un morcov de supermarket, de-un portocaliu intens. Aşa era capul meu. În contrast cu sprâncene negre şi dese şi un ten creol … am fost un vis … urât. Ei, dară m-am dus acasă, mama şi prietena mea au zis că-mi stă bine, nu ştiu dacă din bunăvoinţă sau inconştienţă.

Dar când a ajuns tata acasă … şi m-a văzut (pe vremea aia vedea foarte bine fără să fie ajutat de ochelari de distanţă) s-a oprit în loc siderat. A fost singurul moment când şi-a impus vreodată voinţa în casă şi a spus foarte categoric: “în 2 ore să nu mai văd culoarea asta în capul tău” … Cu o frică teribilă că am să-mi ard părul şi-aşa ca o mătură de la decolorantul anilor ’90 am trimis-o pe prietena mea să-mi cumpere castaniu de la Loncolor şi m-a vopsit mama.

Şi-n două ore am avut o culoare superbă, un castaniu-auriu-ciocolatiu pe care sunt invidioasă şi-n ziua de azi …

Tot studiind şi documentându-mă (în special pe about.com; din link în link veţi găsi articole separate pentru fiecare metodă) am aflat epilarea cu zahăr se realizează de fapt prin 2 metode (am şi dat în articolul precedent link-uri pentru fiecare).

1. Sugaring – metodă care se realizează folosind pasta de zahăr la temperatura camerei. Se ia o cantitate oarecare de pastă din recipient şi se frământă până ajunge ca o minge. Consistenţa pastei este cam ca a plastilinei, la început va fi greu să o modelaţi. Mingea se întinde pe piele în sens INVERS creşterii firului de păr şi se smulge în sensul creşterii firului de păr. Tehnica este mai dificilă, necesită îndemânare şi practică. Manevra de smulgere este similară cu cea din epilatul cu ceară tradiţională. Această metodă este şi cea care prezintă cele mai multe avantaje în comparaţie cu orice altă metodă de epilare: pielea nu se irită, firele nu cresc sub piele, smulge şi firele foarte foarte mici, rezultatul durează până la 1 lună.

2. Sugar waxing – metoda se realizează folosind pasta de zahăr caldă până când devine de consistenţa unui gel (dacă o încălziţi după ce s-a răcit să fie ca un gel, dacă aţi preparat-o o lăsaţi să se răcească până când ajunge la un nivel de temperatură … foarte suportabil). Se aplică folosind o spatulă din lemn, un cuţit pentru unt sau orice vi se pare potrivit. Gelul se aplică pe piele ÎN sensul creşterii firului de păr şi se smulge în sens INVERS. Smulgerea se realizează folosind benzi de hârtie cosmetică (ca la epilatul cu ceară de unică folosinţă) sau benzi de material (denim, bumbac mai gros). Benzile din material au avantajul că pot fi refolosite. Curăţarea lor nu este deloc grea: se pun toate benzile după folosire într-un lighean cu apă caldă şi se lasă până când toată pasta s-a eliminat complet. Apoi, benzile se fierb şi se calcă după ce s-au uscat. Ultimele două procedee ţin strict de natură igienică. Metoda are avantajul că este mult mai uşor de realizat şi nu necesită un grad ridicat de îndemânare. Nu este la fel de dureroasă ca epilarea cu ceară tradiţională. În rest, nu este, se pare, cu nimic diferită de epilarea cu ceară tradiţională (la fel prezintă risc de iritaţii, fire crescute sub piele, nu smulge firele foarte foarte mici etc).

Reţeta de preparare rămâne aceeaşi. În ambele cazuri orice reziduuri după epilare se curăţă cu apă călduţă spre rece fără niciun fel de probleme.

Acestea sunt statisticile şi informaţiile experţilor. Eu am folosit sugar waxing pentru că nu sunt suficient de îndemânatică. Pot spune că nu m-am iritat defel, pielea nici măcar nu s-a roşit (la ceară tradiţională se roşea puţin), smulge firele mai bine decât ceara de unică folosinţă şi la fel cu ceara tradiţională. Pentru mine metoda are avantajul de a fi foarte ieftină, poate fi folosită oricând am timp (nu am nevoie de programări, aşteptat etc) ŞI rezultatele sunt perfecte pentru că am suficientă răbdare, ceea ce în saloane nu am prea întâlnit.

Mult succes şi dacă încercaţi, sunt curioasă cum vi se pare

editare ulterioară: na, că nu m-am lăsat până când nu am reuşit să prepar pasta aşa cum trebuie. prima dată am fiert prea mult compoziţia şi s-a ars zahărul, de aia nu am reuşit să modelez mingea din zahăr. Am reluat procedeul, am fost mai atentă. Şi mi-a reuşit: am reuşit să modelez mingea şi am testat aşa. Nu trebuie foarte multă îndemânare până la urmă. Totul stă în compoziţie: dacă e pregătită cum trebuie, merge perfect

Stimaţi cititori,

întrerupem programul nostru turistic pentru a vă aduce în atenţie o descoperire epocală ce datează de pe vremea egiptencelor, descoperire cu care drumurile mele internetice s-au intersectat chiar ieri.

După cum cititoarele noastre ştiu probabil, una din cele mai eficiente metode de epilare este epilarea cu ceară. Aici, eu voi face o paranteză şi voi spune că deşi epilatul cu ceară de unică folosinţă (cu aparatele astea noi care funcţionează pe bază de rezerve) este mai sigur şi mai puţin costisitor, epilatul cu ceară naturală tradiţională (aia de se decantează şi se refoloseşte) este mult, dar mult mai durabil şi chiar mai puţin dureros.

Ei bine, perindându-mă eu pe net să găsesc cum se prepară ceara asta naturală (teoretic trebe’ ceară de albine şi sacâz, dar nu ştiam proporţiile) ca să nu mă duc la salon să vin veşnic nemulţumită, am descoperit ceea ce egiptencele foloseau în antichitate: epilatul cu zahăr. Epilatul cu zahăr constă în preparea unei paste din zahăr după următoarea reţetă:

2 măsuri zahăr (eu am folosit ca măsură 1 pahar de 300 ml)

1/4 măsură apă

sucul a 2 lămâi (se recomandă lămâie verde, dar nu este obligatoriu)

Compoziţia se fierbe întâi la foc mai mare, apoi la foc mic, foarte mic până când consistenţa devine mai tare şi de culoarea chihimbarului (o miere puţin mai închisă).

Am vă indic câteva clipuri pe care puteţi să le vizionaţi pentru a depinde tehnica, dacă doriţi: Preparare şi aplicare rece, Aplicare caldă-epilat cu benzi, Aplicare rece, Alta. Şi mai mergeţi din link în link, sunt zeci de clipuri.

Aşadar, am încercat metoda asta astăzi, deci ştirile sunt calde:

• pentru mine, care sunt mofturoasă metoda este excelentă: pot să aplic de atâtea ori până n-am fir de păr. De exemplu, la mine n-a funcţionat ceara de unică folosinţă pentru că am firul gros şi ceara aia mai mult rupea, decât să smulgă. La ceară refolosibilă, n-am găsit încă o cosmeticiană perfectă.
• nefiind foarte îndemânatică n-am reuşit să aplic decât călduţ (ATENŢIE: spre deosebire de ceară, asta se aplică doar călduţ) cu o spatulă, epilând cu benzi. Pentru că n-am avut în casă benzi de hârtie, am folosit benzi de material (ca aici; tipa foloseşte denim, eu n-am avut) mai gros care au avantajul că se pot spăla, fierbe şi călca pentru refolosire.
• ce unele din clipuri specifică şi altele nu: pasta se aplică în sens INVERS creşterii firelor de păr şi se trage în sensul creşterii firelor de păr. Deci taman pe dos faţă de CEARĂ. Dacă veţi încerca vă veţi lămuri şi de ce, eu nu m-am lămuri până n-am încercat.
• este important ca pielea să fie perfect uscată şi curată; puteţi chiar aplica o pudră de talc înainte. Eu n-am avut în casă şi eram prea nerăbdătoare. Am curăţat cu şerveţele demachiante.
• pielea trebuie să fie perfect întinsă atunci când trageţi de banda pentru rezultate optime
• nu puneţi nici prea multă pastă, dar nici prea puţină.
• doare mai puţin decât metoda cu ceară.
• nu face mizerie. După ce aţi terminat puteţi clăti pur şi simplu suprafaţa epilată cu apă rece (nu se recomandă duşuri calde la 24 de ore după epilat; eu n-am respectat asta niciodată; dar nici chiar imediat nu încercaţi).
• spălaţi recipientele folosite şi gata.

ATENŢIE: dacă doriţi să încercaţi, documentaţi-vă înainte. Fiecare poate reacţiona diferit, în funcţie de tipul de piele etc. Pe youtube, pe forumuri româneşti mai sunt persoane care au încercat. Unele s-au învineţit (sincer, nu pricep de ce), altele n-au reuşit. Puţin frustrant poate fi dacă nu vă iasă compoziţia din prima. Aici trebuie de fapt cea mai mare atenţie. Eu am o piele foarte bună: nu mă roşesc, nu mă învineţesc, nu mă irit; atâta doar că firul de păr este gros şi rezistent, pe alocuri a trebuit să aplic de 2 ori.

Serios vorbind, asta este, pentru mine, descoperirea anului, după baza pentru machiajul ochilor.

editare ulterioară: dacă veţi vrea [şi ar trebui s-o faceţi] să căutaţi procedeul pe youtube sau google, căutaţi: sugaring, sugar waxing, sugar hair removal. În mod bizar în spune “sugar wax” la pasta asta …