Gânduri potrivite

Ce au în comun Vanghelie şi Elena Băsescu? Aţi uitat de care este şi succesuri? Intrând în limbă ca greşeli dispreţuite de toată lumea de la presa scrisă la bieţii profesori de română, au rămas şi s-au încetăţenit, ajungând să fie folosite de publicul larg. Şi prost aş adăuga eu.

Care este, fiind mai vechi, a avut timp să evolueze, pronumele relativ generând chiar şi alte greşeli, printre care cea mai odioasă – tocmai datorită modului în care s-a infiltrat – fiind în construcţiile de genul cartea care am cumpărat-o. Pentru profani, CORECT este cartea pe care am cumpărat-o.

Succesuri este abia la începutul carierei sale în lumea greşelilor intrate în limbă şi folosite de mase. Dar am întâlnit deja multă lume ce stă în dubii dacă plurarul este succese sau succesuri.

2.0 şi mai precis blogurile se laudă că ar fi noul val de presă. Mult mai credibil, mai actual actual, mai obiectiv, mai cult, mai educat. Mai profesionist adică. Ar fi şi cazul să avem aşa ceva că presa scrisă şi vizuală deja put. Şi să-mi scuzaţi exprimarea rudimentară. Din păcate, 2.0, cu ai săi bloggeri Pro şi A-listeri, nu este decât o combinaţie de fenomene pitzi, cocă plus presă scrisă obosită. Ici-colo certuri cu comentatorii, ici-colo acuzaţii, ici-colo articole slabe, ici-colo articole plătite subţiri, mirosind a pomană. Şi până la urmă astea nici n-ar fi probleme, pentru că este loc pentru toată lumea sub soare.

Problema apare când autorii 2.0 au influenţă mare asupra cititorilor. Se ştie că populaţia, masele, minţile mai slabe, au nevoie să fie ghidate. Ei bine, când aceşti autori 2.0 au influenţă asupra cititorilor, ar trebui să depună mai mult efort în a-i educa, nu a-i prosti de tot.

Astfel, Anul Nou aduce pentru toată lumea câteva momente de reflecţie asupra a ceea ce a fost, urmând decizii asupra a ceea ce urmează. Cu promisiuni şi îmi doresc să. Oarece campanie online ce-a circulat în luna trecută a implicat câţiva autori de blog care şi-au făcut câte un clip cu ce-şi propun pentru 2010. Propuneri sau ambiţii pe care le-au numit rezoluţii: rezoluţiile mele pentru 2010… Termenul a fost preluat apoi ca leapşă, circulând rapid pe mai multe bloguri, chiar şi acum.

Similar lui determinare, un englezism barbar preluat din englezescul determination care înseamnă hotărârea fermă, ambiţia de a face ceva, rezoluţie este tot un englezism barbar preluat din englezescul rezoluţie resolution. Care da, în engleză chiar înseamnă faptul că cineva şi-a propus ceva într-un anumit sens. În româneşte înseamnă totuşi, altceva.

În 2 ani însă probabil va fi necesar să-l introducem şi pe rezoluţie în dicţionare cu noul sens, alături de plurarul alternativ pentru succes, faimosul deja succesuri.

Şi Dumnezeu să ne ajute că mai urmează …

editare ulterioară: de fapt şi de drept, barbarismele astea nu sunt chiar greşeli aşa cum sunt dezacordurile, cacofoniile sau întrun . Însă dacă avem echivalente în limba română, nu e nevoie să preluăm orbeşte din alta doar pentru a părea mai interesanţi. Iar neştiinţa nu scuză…

În altă ordine de idei, îl putem prelua pe rezoluţie cu sensul ăla referitor la numărul de pixeli la monitoare şi lcd-uri. Aia da, ar fi perfect ok, pentru că din câte ştiu nu avem un termen românesc care să redea sensul….

Un blog excepţional: Diacritica

Ştiu, engleza a început să fie tot mai mult o limbă nativă pentru românii internetici. Astfel că nu se pot desprinde de ea nici atunci când încearcă să se exprime româneşte.

Folosit tot mai mult, discutăm astăzi despre verbul “a performa”, cu variantele sale de conjugare: performez, performează. Provenind din englezescul “to perform”, acesta s-ar traduce mult mai elegant prin “a face performanţă”, a interpreta (într-o piesă de teatru, de exemplu), “a face” sau “a presta” (sensul atribuit lui “a performa” în română).

Dar nu, nu. Noi musai să-l românizăm şi să uităm că avem şi echivalente care chiar sună româneşte.

Faptul că limba română se vorbeşte tot mai agramat nu mai e o noutate pentru nimeni. Ce-i cu adevărat distractiv e atunci când se încearcă evitarea unei greşeli prin introducerea uneia noi. Cu atât mai mult cu cât greşeala cea nouă se încetăţeneşte dincolo de greşeala pe care a încercat s-o acopere.

Ca să fie mai clar am să încerc să exemplific:

De cacofonii a auzit toată lumea. Sunt acele asocieri neplăcute de cuvinte; cele mai cunoscute sunt combinaţiile că-că, ca-că, că-ca. Ei bine, apar situaţii unde o cacofonie nu poate fi evitată cu uşurinţă. Un exemplu care-mi vine în minte este combinaţia: “ca colaborator al societăţii dumneavoastră….” Se va încearca evitarea ei prin sintagma: “ca şi colaborator al societăţii dumneavoastră….” Nimic mai fals.

“Ca şi” trebuie să introducă o comparaţie:

Ex: Ligia, ca şi Lizuca, este sportiv de performanţă…

În cazul de mai sus cacofonia se putea evita mai elegant şi extrem de corect astfel: “în calitate de colaborator al …”

Dar greşeala s-a generalizat şi întâlnim tot mai adesea formulări forţate: “ca şi profesor sunt nevoit să….”, “ca şi ministru nu a făcut nimic…”

Concluzie: “ca şi” nu se va folosi pentru evitarea cacofoniei pentru că evitând o greşeală fonetică creăm o greşeală de sens.

Isteria blogurilor, twitter şi retelele de socializare (facebook, hi5, linkedin etc) duc inevitabil la îmbogăţirea limbii române. Care, aşa cum fac românii toate lucrurile, se face anapoda. Preluăm expresii cu totul, cuvintelor deja existente le atribuim sensuri noi (vezi determinare, date sensibile etc …). Chiriţa e mereu actuală. Ne străduim să vorbim cât mai englezeşte posibil.

Una din expresiile favorite ale scriitorilor de blog este “în on/offline”. Aşadar, avem: informaţii variate în online, publicitate în online, marketing în online, PR în online şi avem persoane pe care le găsim în online. Sau în offline. După cum bine vă daţi seama, e mai bine să fii în online decât în offline. Pentru că în offline fie nu exişti, fie ai ceva probleme şi te-ai retras. În online ştie lumea de tine, eşti pe val.

Scriu însemnarea asta şi mă duc în offline să-mi termin traducerea.

Ca să răspund dilemei unui/unei cititor/cititoare:

Se scrie “sa legat” când avem de a face cu un pronume posesiv: cartea sa, fata sa, ideea sa

Se scrie “sa dezlegat” … păi are rost să mă mai complic??? O să chem şi un profesor de logică pentru că “sa dezlegat” se transpune ca “s-a dezlegat”. Pot să ştiu şi eu de ce nu l-ai dezlegat în căutare, înainte de a-ţi răspunde la întrebare? Până una alta, cea mai simplă metodă de a reţine este că se scrie “sa dezlegat” atunci când “a” se leagă de următorul cuvânt: “s-a dus la şcoală”. Mai mult nu ar avea sens că ar fi greu de priceput la clasele primare.