Mă nedumereşte azi de ce există în limba română cuvântul indubitabil şi nu există şi dubitabil. Uneori, debatable ar merge tradus aşa de frumos cu dubitabil …

Academia Română, Institutul Iorgu Iordan, se aude? Îl vreau pe dubitabil în DOOM 3 dacă tot îl avem pe a clica nu văd de nu l-am adăuga şi pe dubitabil.

Pentru lecţia de azi avem:

1. formal. În limba engleză formal înseamnă “oficial”. În limba română, formal înseamnă exact ce scrie aici. Astfel, invitaţie formală nu este numai greşit, dar dacă stăm să ne gândim la subînţelesuri şi dublu-sensuri, atunci poate fi chiar pe dos (m-a invitat numa’ ca să fiu invitat, de formă, nu oficial…).

*editare ulterioară: ca să nu inducem complet în eroare toţi cititorii, eu când vorbesc de sensuri vorbesc în primul rând de sensul de bază al unui cuvânt; plus de asta mă mai las furată şi de formulările de care m-am lovit de 6 ani încoace, în contexte care de care mai variate, traduceri mai bune sau mai proaste. Altfel spus, unul din sensurile lui formal este şi solemn, ceremonios. Astfel că “invitaţie formală” ar putea fi chiar corect. Dacă s-a vrut taman asta şi nu e doar o traducere nefericită din engleză. Pentru completare să mulţumiţi unui cititor de mai jos, de la comentarii …

2. crime în limba engleză denumeşte întreaga gamă de infracţiuni de la crimă (murder), la furt (theft), la răpire (kidnapping) şi orice altceva. Traducerea lui crime din limba engleză cu crimă în limba română nu e numai greşită, dar şi insuficient de precisă, nedând suficiente informaţii despre natura infracţiunii comise…

Got it?

O formulare de genul: expertiză ridicată în domeniul construcţiilor de maşini e tot atât de greşită pe cât e şi fetele merge la mare. În româneşte avem, ştiu e banal şi ridicol, dar avem chiar cuvântul experienţă. Folosiţi-l. Veţi părea cu 50% mai inteligenţi.

Pe cuvânt!

Adio deci şi bine-ai venit, limbă română!

Care este, fiind mai vechi, a avut timp să evolueze, pronumele relativ generând chiar şi alte greşeli, printre care cea mai odioasă – tocmai datorită modului în care s-a infiltrat – fiind în construcţiile de genul cartea care am cumpărat-o. Pentru profani, CORECT este cartea pe care am cumpărat-o.

Succesuri este abia la începutul carierei sale în lumea greşelilor intrate în limbă şi folosite de mase. Dar am întâlnit deja multă lume ce stă în dubii dacă plurarul este succese sau succesuri.

2.0 şi mai precis blogurile se laudă că ar fi noul val de presă. Mult mai credibil, mai actual actual, mai obiectiv, mai cult, mai educat. Mai profesionist adică. Ar fi şi cazul să avem aşa ceva că presa scrisă şi vizuală deja put. Şi să-mi scuzaţi exprimarea rudimentară. Din păcate, 2.0, cu ai săi bloggeri Pro şi A-listeri, nu este decât o combinaţie de fenomene pitzi, cocă plus presă scrisă obosită. Ici-colo certuri cu comentatorii, ici-colo acuzaţii, ici-colo articole slabe, ici-colo articole plătite subţiri, mirosind a pomană. Şi până la urmă astea nici n-ar fi probleme, pentru că este loc pentru toată lumea sub soare.

Problema apare când autorii 2.0 au influenţă mare asupra cititorilor. Se ştie că populaţia, masele, minţile mai slabe, au nevoie să fie ghidate. Ei bine, când aceşti autori 2.0 au influenţă asupra cititorilor, ar trebui să depună mai mult efort în a-i educa, nu a-i prosti de tot.

Astfel, Anul Nou aduce pentru toată lumea câteva momente de reflecţie asupra a ceea ce a fost, urmând decizii asupra a ceea ce urmează. Cu promisiuni şi îmi doresc să. Oarece campanie online ce-a circulat în luna trecută a implicat câţiva autori de blog care şi-au făcut câte un clip cu ce-şi propun pentru 2010. Propuneri sau ambiţii pe care le-au numit rezoluţii: rezoluţiile mele pentru 2010… Termenul a fost preluat apoi ca leapşă, circulând rapid pe mai multe bloguri, chiar şi acum.

Similar lui determinare, un englezism barbar preluat din englezescul determination care înseamnă hotărârea fermă, ambiţia de a face ceva, rezoluţie este tot un englezism barbar preluat din englezescul rezoluţie resolution. Care da, în engleză chiar înseamnă faptul că cineva şi-a propus ceva într-un anumit sens. În româneşte înseamnă totuşi, altceva.

În 2 ani însă probabil va fi necesar să-l introducem şi pe rezoluţie în dicţionare cu noul sens, alături de plurarul alternativ pentru succes, faimosul deja succesuri.

Şi Dumnezeu să ne ajute că mai urmează …

editare ulterioară: de fapt şi de drept, barbarismele astea nu sunt chiar greşeli aşa cum sunt dezacordurile, cacofoniile sau întrun . Însă dacă avem echivalente în limba română, nu e nevoie să preluăm orbeşte din alta doar pentru a părea mai interesanţi. Iar neştiinţa nu scuză…

În altă ordine de idei, îl putem prelua pe rezoluţie cu sensul ăla referitor la numărul de pixeli la monitoare şi lcd-uri. Aia da, ar fi perfect ok, pentru că din câte ştiu nu avem un termen românesc care să redea sensul….

Folosit tot mai mult, discutăm astăzi despre verbul “a performa”, cu variantele sale de conjugare: performez, performează. Provenind din englezescul “to perform”, acesta s-ar traduce mult mai elegant prin “a face performanţă”, a interpreta (într-o piesă de teatru, de exemplu), “a face” sau “a presta” (sensul atribuit lui “a performa” în română).

Dar nu, nu. Noi musai să-l românizăm şi să uităm că avem şi echivalente care chiar sună româneşte.

Ca să fie mai clar am să încerc să exemplific:

De cacofonii a auzit toată lumea. Sunt acele asocieri neplăcute de cuvinte; cele mai cunoscute sunt combinaţiile că-că, ca-că, că-ca. Ei bine, apar situaţii unde o cacofonie nu poate fi evitată cu uşurinţă. Un exemplu care-mi vine în minte este combinaţia: “ca colaborator al societăţii dumneavoastră….” Se va încearca evitarea ei prin sintagma: “ca şi colaborator al societăţii dumneavoastră….” Nimic mai fals.

“Ca şi” trebuie să introducă o comparaţie:

Ex: Ligia, ca şi Lizuca, este sportiv de performanţă…

În cazul de mai sus cacofonia se putea evita mai elegant şi extrem de corect astfel: “în calitate de colaborator al …”

Dar greşeala s-a generalizat şi întâlnim tot mai adesea formulări forţate: “ca şi profesor sunt nevoit să….”, “ca şi ministru nu a făcut nimic…”

Concluzie: “ca şi” nu se va folosi pentru evitarea cacofoniei pentru că evitând o greşeală fonetică creăm o greşeală de sens.

Una din expresiile favorite ale scriitorilor de blog este “în on/offline”. Aşadar, avem: informaţii variate în online, publicitate în online, marketing în online, PR în online şi avem persoane pe care le găsim în online. Sau în offline. După cum bine vă daţi seama, e mai bine să fii în online decât în offline. Pentru că în offline fie nu exişti, fie ai ceva probleme şi te-ai retras. În online ştie lumea de tine, eşti pe val.

Scriu însemnarea asta şi mă duc în offline să-mi termin traducerea.

Se scrie “sa legat” când avem de a face cu un pronume posesiv: cartea sa, fata sa, ideea sa

Se scrie “sa dezlegat” … păi are rost să mă mai complic??? O să chem şi un profesor de logică pentru că “sa dezlegat” se transpune ca “s-a dezlegat”. Pot să ştiu şi eu de ce nu l-ai dezlegat în căutare, înainte de a-ţi răspunde la întrebare? Până una alta, cea mai simplă metodă de a reţine este că se scrie “sa dezlegat” atunci când “a” se leagă de următorul cuvânt: “s-a dus la şcoală”. Mai mult nu ar avea sens că ar fi greu de priceput la clasele primare.