Cum se procedează cu cărţile
Mă confrunt cu o dilemă. Să zicem că citesc o carte extrem de interesantă, logică şi bine documentată despre educarea modului de alimentaţie. Evident că e în limba engleză. Or, cartea asta ar trebui să nu lipsească din bagajul de cunoştinţe al nimănui, în special al femeilor (mame, gospodine sau manechine, cu menţiunea că cele 3 clasificări nu se exclud reciproc). Cartea se numeşte “The Raw Food Detox Diet” şi înainte de a lăsa loc prejudecăţilor aş vrea să reţineţi că nu obişnuiesc să citesc cărţi proaste. Va trebui să mă credeţi pe cuvânt: cartea nu conţine informaţii ieftine de dragul marketingului. Dar conţine informaţii foarte “la mintea cocoşului”.
Să zicem că fiind în limba engleză cartea este destul de puţin accesibilă unor cititoare românce care, din diferite motive care nu contează, nu s-au confruntat cu limba engleză. Gratuit nu pot s-o traduc pentru că e groasă şi complexă şi vreme n-am. Dar aş vrea s-o traduc contra unei sume mai mici decât tarifele mele obişnuite pentru o editură să zicem. Nu-mi propun să câştig din vânzări sau ceva, vreau doar un preţ minim corect pentru munca depusă. Restul încasărilor se pot duce la cei care se ocupă de restul detaliilor. Eu aş vrea doar să fie la raft în librării.
Şi mă întreb: cum se procedează? Se contactează o editură pentru a-i propune să contacteze autoarea etc? Sau se contaczează direct autoarea? Sau vreun investitor?
PS: şi nu, cartea nu spune nimic din ce informează anumite site-uri din RO că ar spune. Am dat o căutare scurtă pe Google, pagini scrise în română privind “raw food detox diet”. Nicio informaţie nu e perfect precisă.
Ah, şi cartea are un titlu greşit. Nu tratează doar alimentaţie 100% raw (alimente crude).





Ocazional intru în posesia unor fotografii vechi. Din România anilor ’60-’70-’80. Circulă pe Internet sau mi le trimit diverse cunoştinţe. Ce mă frapează în pozele astea, dincolo de parfumul vremurilor respective este ţinuta oamenilor care apar în ele. Am văzut câteva poze cu tramvaiul timişoarean. Diferite ipostaze. Cu oameni, mulţi oameni. Sau poze cu centrul oraşului Timişoara cu oameni la promenadă. Nu am văzut nicio femeie în pantaloni. Numai în fuste sau rochii. Deşi majoritatea – probabil – femei simple, se disting printr-o eleganţă discretă. Prin feminitate.

