De relaxare
I Believe I Can Fly – R. Kelly
I Believe I Can Fly – R. Kelly
Ocazional intru în posesia unor fotografii vechi. Din România anilor ‘60-’70-’80. Circulă pe Internet sau mi le trimit diverse cunoştinţe. Ce mă frapează în pozele astea, dincolo de parfumul vremurilor respective este ţinuta oamenilor care apar în ele. Am văzut câteva poze cu tramvaiul timişoarean. Diferite ipostaze. Cu oameni, mulţi oameni. Sau poze cu centrul oraşului Timişoara cu oameni la promenadă. Nu am văzut nicio femeie în pantaloni. Numai în fuste sau rochii. Deşi majoritatea – probabil – femei simple, se disting printr-o eleganţă discretă. Prin feminitate.
Vremurile acelea nu permiteau o stratificare socială atât de variată ca acum. Însă uitându-mă în jur în zilele noastre observ că suntem înconjuraţi de kitsch de la culori pe ziduri şi arhitectura noilor case, maşini “tunate”, zdrăngăneală (ei îi spun totuşi muzică) la maxim în difuzoare, până la hainele şi accesoriile pe care le purtăm. Majoritatea femeilor poartă pantaloni, oribilităţi kitsch-oase de prin bazaruri, mirosind ieftin a chinezării de pe vapor, bijuterii colorate sau cât mai mult aur, cercei verigă de ar intra mâna până la cot prin ei, poşete supra-dimensionate, colorate, dintr-o combinaţie de lac şi metal, fuste extrem de scurte, pantaloni mulaţi şi fuste scurte, bluziţe care abia acoperă sfârcurile, fie manichiuri ciobite cu unghii uşor murdare sau o French de vrăjitoare, cu gel, eventual cu un “diamant” ataşat la unghia degetului mic. Nu există nimic distins, nimic elegant, nimic feminin în ţinutele pe care le vezi pe stradă, prin parcuri, prin centru la promenadă, prin Mall-uri sau la piaţă. Ţinuta office (acolo unde există) e banală, închistată, seacă, în culori închise. Au înflorit magazinele de ieftinituri, unde miroase de nu poţi sta şi de bijuterii din aur, dintre cele mai lucioase, mai mari şi mai opulente.
Treaba stă cam la fel şi la bărbaţi, dar parcă nu se vede la fel de izbitor şi de tragic ca în cazul femeilor.
Sigur că nu putem fi ca pariziencele. Pe alocuri nu ne permite bugetul, pe alocuri nu avem maturitatea necesară pentru a înţelege ce ar trebui să facem. Dar garantat o garderobă compusă din 2-3 fuste şi 2 rochii, cu câteva accesorii de bun gust (care nu înseamnă neapărat aur), 1 poşetă pe sezon, 2 perechi de pantofi pe sezon ar costa mai puţin decât 40 de bluziţe, 15 pantaloni mulaţi, 10 poşete, 60 de “bijuuri” şi 15 perechi de pantofi din bazar.
Nu ar fi interesantă o campanie pe blogurile cele mai cunoscute de doamne şi domniţe pentru promovarea feminităţii şi a bunului gust?
Sursă foto: The Sartorialist
Ziua (orele 10-18)
Doamne:
Domni:
Seara (orele 18.00 – 12.00)
Doamne:
Domni:
Ca sfaturi suplimentare:
Nu se vine, nici ziua, nici seara, în şlapi, blugi, pantaloni roşi de zile, bluză scămoşată, păr ciufulit sau murdar, unghii murdare şi netăiate corespunzător, unghii de vrăjitoare (ştiţi voi, ale lungi cât o riglă de 30 şi încovoiate etc.
Liber la completări (astea sunt doar câteva observaţii sintetizate de la ultimul eveniment)
PS: orele pot varia puţin în funcţie de eveniment, dar în general cam astea sunt.
Din februarie începând folosesc un şampon solid de la Lush. La început am fost reticentă, dar am zis, hai să vedem ce-i şi cu el. E mai bun decât alte şampoane lichide. Dar atât. Nu e excepţional. Ah şi e destul de scump.
Apoi am citit pe o grămadă de bloguri de doamne despre săpunurile Galador. Am aflat că se comercializează şi în Timişoara la o farmacie unde vând şi unt de cacao în stare pură şi mi-am făcut timp să mă duc. Oricum aveam nevoie de unt de cacao că vine vara şi untul de cacao asigură un bronz minunat. Am cumpărat un săpun de cătină şi un şampon solid. Da, au şi ei şampon solid. Vreau să vă spun că de la farmacie până la maşină şi de la maşină până acasă am fost într-o continuă stare de nerăbdare. Şamponul arată foarte foarte simplu. Eticheta este o hârtie brută, un scris simplu: Galador, Şampon de cătină, ingrediente, lipită cu bandă skotch. De către o persoană. Se vede clar grija pentru detaliu şi faptul că fiecare săpun a fost ambalat individual de către o persoană. Nu o maşină. Până şi banda adezivă este tăiată inegal, sau ruptă, aşa cum pică la foarfecă (în fine, imaginaţi-vă
). Ajunsă acasă deja fremătam de emoţie. Primul lucru a fost să mă duc să mă spăl pe mâini (că pe cap dura prea mult). Aveam în mână un săpun produs de un om în totalitate, într-o bucătărie simplă, un produs cu o deosebită grijă, atenţie şi dedicare. Săpunul miroase a curat, a cătină. Şi în baie miroase la fel de frumos. De la săpun.
Efecte? E ok, lasă pielea catifelată, parcă nu usucă la fel ca alte săpunuri. Dar nu e nici ceva miraculos. Şamponul … mi s-a spus să am răbdare, efectele se văd mai târziu. Deci mai aştept.
PS: nu m-a pus nimeni să scriu despre asta. Mai mult, nici nu m-a plătit. E vorba doar despre faptul că am folosit un produs făcut în totalitate de o mână de om. Îmi şi imaginez procedeul cap-coadă, inclusiv al ambalării. Doar atât.
editare ulterioară: săpunul de cătină e pe terminate. Soţul îl devorează. El are probleme, pielea e mereu uscată, îmi făcea concurenţă la loţiuni, acuma e fericit. Şamponul, la fel.
Doamna a scris un articol excelent despre cum să nu cheltui banii pe cosmetice. Ca să nu comentez în exces la ea, adun aici cosmeticele pe care le folosesc cu cel mai mult succes:
1. Demachiant de ochi Artistry de la Amway. Singurul care face minuni chiar şi cu rimel rezistent la apă.
2. Lapte de corp Doina clasic (în tubul alb) – folosit cu sfinţenie în facultate, redescoperit de curând. Din păcate conţine o grămadă de parabeni şi alte chimicale nocive, dar mă gândesc dacă sute de femei nu au murit până acuma din cauza lor; mă consolez cu ideea că or fi şi parabenii ăştia numai noul val organic/bio/eco. Plus că Doina miroase divin.
3. Cremă de faţă Bioten cu miere şi spirulină. Face minuni pe tenul obosit. Nu conţine parabeni.
4. Pastă de dinţi Colgate clasic (aia în tub roşu, prima lansată) şi Sensation Whitening. La pastă de dinţi cel mai mult îmi place AllDent, o pastă de dinţi extrem de ieftină ce-o primesc din păcate numai din Austria.
5. Săpun lichid, gel de duş şi deo-roll Dove (trebuie să testez şi Dove Hair Minimising că a fost isterie recent pe blogurile de doamne în ceea ce-l priveşte).
6. Şampon solid cu scorţişoară de la Lush (dar nu face chiar minunile de care se vorbeşte). Făcea cândva minuni Pantene Anti-Dandruff, dar nu mai face.
7. Parfumuri: Iceberg Fluid (my one and only, îl găsesc f. rar), Cerutti 1881, Escada. Dar aici lista e luuungăăă…
9. Balsam de buze Nivea (vechiul Labello)
10. Şerveţele umede Nivea fără parfum
Voi? Cine vrea s-o preia poate s-o preia şi ca leapşă.
Deşi publicul meu ştie toate astea, poate-poate mă vizitează şi cei din publicul ţintă al acestei însemnări. Aşadar, “duamneloooor şi domnişoarelooor”:
Şi lista poate continua …