Gânduri potrivite

Cineva trebuie să fie teribil de prost să creadă că băsescu poate fi învins. Sau că tot circul mediatic din ultimele zile – circ ce NU a avut girul doctorului Arafat – l-a determinat pe băsescu să ceară retragerea legii din dezbatere.

Sunt atât de obosită şi dezgustată de ce s-a-ntâmplat în ultimele zile; nu mi-aş fi imaginat că ajung aici. Oameni pe care-i credeam cu scaun la cap au intrat în fibrilaţii şi au semnat şi instigat la semnarea a numeroase petiţii şi cauze denaturând complet realitatea. Nu ştiu dacă sunt 20 de persoane care să aibă habar de ce conţine realmente proiectul de lege, însă toţi au sărit ca arşi să-l apere pe doctorul miracol [căruia nu-i contest meritele, să fim bine înţeleşi, nu despre el e vorba].

No, v-a dat bine de tot peste nas băsescu. V-a lăsat să salvaţi ce-aţi avut de salvat, nu rămâne acum decât să vă lăsaţi viaţa în mâinile sănătăţii din România.

Să recapitulăm puţin cum v-a manipulat pe voi băsescu:

- se dă un proiect de lege. a  educaţiei. care vine cu o grămadă de modificări. contestate de toţi, normal. pe principiul noi contestăm, nu gândim. se dă un bacalaureat la care nenumărate licee au cotă de promovabilitate Z E R O. apoi se introduce finanţarea şcolilor în funcţie de numărul de elevi, iar la liceele cu promovabilitate Z E R O se va reduce numărul de clase. să mai aud acuma un profesor că are tupeu să facă vreo grevă.

1-0 băsescu

- se dă un proiect de lege. a sănătăţii [legea e a sănătăţii şi nu proiectul; ar trebui să ştiţi că cei care salvează nu au habar de gramatică]. contestat, normal. opinia publică sare-n sus să salveze. nu ştie nici ea ce, dar salvează. medici din toate colţurile, câtă frunză şi câtă iarbă sar în sus ca arşi. nu, nu vrem privaţi, nu vrem nimic. să lăsăm aşa că funcţionează şi funcţionează bine. băsescu-şi râde-n barbă. funcţionează? no, bine atunci. ia hai să retragem noi proiectul. să vă aud eu că mai faceţi careva grevă. să aud eu vreun boulean că a murit din cauză că n-a ajuns salvarea împiedicată pe linia de tramvai din cauza unui imberb cu suv-ul…

2-0 băsescu

Oh, nu, băsescu e chiar mai diabolic decât mi-aş fi putut imagina.

Păi dacă nu ai blog ca să te lauzi, pentru ce să-l ţii? Să-l ştergi doar de praf? Iar astăzi în mod special sunt fericită. Atât de fericită încât aş zbura dacă n-aş şti că Icar a murit cu aripile lui din ceară.

Şi scriu ca să nu uit.

1. după 8 ani am livingul mult visat exact aşa cum l-am vrut.

2. după 3 ani de când s-a murdărit infernal şi după 1 an de când am dus materialul la croitor am cea mai frumoasă şi mai bine croită husă pentru cea mai confortabilă, spaţioasă şi prietenoasă canapea. La care am găsit şi perne colorate, multicolore, cu multe dungi de toate culorile, exact aşa cum am vrut.

3. am reuşit să cumpăr cel mai frumos şi pufos covor de culoarea şampaniei, nepătat cu suc de mere cu morcovi şi sfeclă roşie, cu Danette de ciocolată, cu Rivanol sau cu ketchup.

5. am un copil inteligent şi perspicace, iar eu sunt o mamă proastă că n-am ştiut asta. feels so good.

6. am cel mai minunat soţ din lume. Care s-a gândit să-mi cumpere o plită vitroceramică din bani pe care şi i-a strâns (nesimţitul) pentru ceva ce-şi dorea demult pentru sufletul lui. Ştiu, veţi zice că el găteşte. Dar eu vă răspund: iar eu o spăl. De-acum, dintr-o singură mişcare cu laveta voi avea şi plita şi faianţa şi blatul mobilei curate ca lacrima. bine, hai 2 mişcări. Drept pentru care azi, am comandat plită vitroceramică electrică, hotă telescopică şi cuptor electric de la acelaşi producător să nu stricăm designul casei cu lucruri neasortate. Mâine îmi sosesc. Şi mă mai emoţionează că trebuie să modific mobila, să aleg alt blat (nou, alt model), deci o revigorare …

Şi apoi vacanţa, şi mersul la munte, şi bradul de Crăciun şi mirosul cozonacilor făcuţi de mama şi poate un film stupid cu vampiri, ce-l voi viziona cu o prietenă de lângă suflet, într-o seară, după ce am culcat copiii şi bărbaţii, numai noi două, cu becurile stinse, ca-n vremurile când eram tinere şi povesteam noaptea la nesfârşit despre aceeaşi doi bărbaţi, şi apoi mă emoţionează că am prieteni şi am o mamă cu care povestesc cele mai stupide nimicuri şi un tată cu care mă potrivesc ca o mănuşă la toate concepţiile politice şi filozofice, şi am o soră care mă scoate din sărite uneori, care a proiectat duplexul de vis pe care ni l-am fi dorit şi care a rămas doar vis pe moment, şi am bunici care trăiesc şi cu care vorbesc zilnic pentru c-avem multe minute incluse, şi am un copil sănătos care face cele mai interesante deducţii logice şi matematice şi-mi dă speranţă că nu va fi un îngrămădit ca mine pentru care regula de trei simplă e fizică atomică, şi mai am o altă prietenă minunată care m-a dus la Sâmbăta de Sus unde am cunoscut alţi doi oameni buni şi nu în ultimul rând pentru că s u n t aici.

Viaţa e minunată. Zile bune să aveţi!

Regele Mihai poartă parcă pe chip, cu demnitate, toată suferinţa de 50 de ani a românilor.

(Sursa foto: Şuţu.ro)

Să nu credeţi că e lucru simplu cu poveştile astea. Sigur, acum există trilioane de cărţi colorate, cu text mare, adaptate, pentru a fi citite copiilor de toate vârstele. Unele vin împreună cu ziare şi au preţ modic, altele le găseşti în librării de lux sau nu la preţuri mai mult decât piperate. Şi se citesc în fiecare seară, după duş şi spălatul pe dinţi, în patul mare din dormitor, la lumina difuză a unui neon ce străbate printr-o fantă din rigips.

Sau …

Se dă o seară de octombrie rece, cu lemne trosnind în sobă. Buncii (sau străbunicii) se adună de pe la treburile de-afară, după ce au adăpat şi vaca, au închis şi găinile şi au hrănit până şi câinele, mamele închid laptopul, iar copiii se spală de frigul şi alergătura zilei.

Ticuleee, îmi spui o poveste?

Hai că-ţi spun …

Şi ia Ticu cartea de poveşti, o carte veche din care foile zboară volante şi se documentează. Citeşte trei poveşti pentru a-şi aminti firul evenimentelor. Le citeşte în gând, cu ochelarii atârnând pe nas. Apoi pune cartea deoparte şi se-ntinde. Copilul vine lângă el şi începe povestea. O recită poticnit, adaptând slova originală pe înţelesul copilului. Fără imagini pe hârtie, străbunicul desfăşoară în faţa ochilor lumea poveştii. Mintea fuge urmărind personajele, râsul chicotit umple camera, de pe cuptor vine un îmbietor miros de clătite, iar mama stă pe-un colţ şi-şi revede copilăria.

Şi e o pace imensă în spunerea unei poveşti de demult …

Am o problemă, mereu uit să spun mulţumesc. Nu sunt multe persoanele care ar merita mulţumesc, pentru că nu am atât de multe persoane în jurul meu la care pot apela.

Ei bine, este una. Un om imposibil pentru tot restul lumii. Şi nu ştiu cum se face, dar ori de câte ori îl sun mă poate ajuta. Deşi nu-i cer lucruri simple, o, nu.

Odată l-am sunat în miezul zilei pe la orele 13 ca să mă ducă dintr-un capăt al oraşului în altul să-mi ridic maşina din service. Se-nţelege că omul ăsta era la serviciu. A lăsat serviciul şi s-a pus pe maşină, a venit, m-a luat, m-a dus unde trebuia. A pierdut probabil pauza de masă că nu lucrează pe tarlaua proprie să plece când vrea el.

Într-o seară târziu de tot, să fie fost 10 seara, pe când Alexei era micuţ aşa de vreo 2 anişori, când n-aveam maşină şi soţul era la serviciu, l-am sunat tot pe el să-mi aducă de la o farmacie Panadol că are copilul febră. Mi l-a cumpărat pe banii lui şi mi l-a adus.

Ultimul laptop l-am cumpărat de la o firmă unde are el puternice afinităţi. Pentru că am putut să-l plătesc în 2 tranşe egale am putut să-mi cumpăr şi un laptop mai scump.

Banii. Oho, dar de câte ori nu rămân eu fără bani. Nu v-am spus de atâtea ori că indiferent câţi bani am, eu ştiu să-i termin instant? Păi la cine să apelezi aşa scurt pe câteva zile, maxim o săptămână “până binevoiesc ăia să-mi plătească factura”? La el, că el e plin de bani mereu şi zgârcit ca Hagi Tudose. Avem şi conturi la aceeaşi bancă deci lucrurile merg ca unse… Numai ieri ce mi-a dat bani să plătesc hostingul acilişa de faţă că n-aveam decât numerar şi nu-s nici la oraş zilele astea. Bine, ne vom întâlni azi şi-i returnez, dar ideea rămâne.

La maşina mea a expirat leasingul, am făcut toate procedurile, am primit numerele noi şi am primit dovadă de 14 zile până vine talonul în original. Eu sunt la Domaşnea la bunici luna asta [soţul lucrează non-stop, n-oi sta singură cu copilul la Timişoara să mă plictisesc de moarte şi să învăţ, doamne fereşte, să gătesc]. Talonul a binevoit să vină prin poştă ieri, iar el, omul ăsta oricum are drum azi către o localitate spre care trece şi prin Domaşnea. Normal că l-am sunat. Şi normal că s-a dus azi  la 9 dimineaţa, înainte de a merge la propriul serviciu să-mi ridice talonul în original şi să mi-l aducă.

Hm, şi câte-oi fi uitat. De câte nenumărate ori nu m-a dus cu maşina pe unde-aveam nevoie când n-aveam eu maşină … De câte ori nu mi-a adus diverse lucruri voluminoase în maşina lui de la Domaşnea la Timşoara … Dar de câte ori nu l-am întrebat diverse lucruri cu titlu de sfat?

Oare se califică pentru numele de cel mai bun prieten din lume?

Zilele astea sunt la Domaşnea pentru un eveniment anual deosebit de important: Ruga. Sau negeia cum îi spun domăşnenii. Deşi e frig şi am venit total nepregătiţi, cu tricouri şi pantaloni scurţi, e atâta linişte şi pace aici că n-aş pleca niciodată.

Pe focul încins în vatră duduie oala cu sarme şi zupa din cel mai frumos cocoş, prin curte fâţâie toată lumea agitată ca să pună masa sub via deasă, în camera bună stau la răcoare torturile cu multă cremă, pe scaune şi pe umeraşe sunt deja pregătite ţoalele pentru jocul de seară, la un telefon răblăgit al lu’ tata cântă Petrică Moise în timp ce tata se roagă de mine să copiez şi eu muzică pe “laptopul ăla şi să-l aduc afară”, fiu-meu face ture între casă şi locul unde şi-au amplasat ţiganii tarabele cu jucării de 2 lei fără de care nicio negeie nu e completă. Bărbatu-meu, ca de obicei, a ratat evenimentul pentru că cineva mai şi munceşte-n familia noastră.

Agitaţia creşte puţin la ora mesei, când se-ntind 3-4 feluri de mâncare care te răpun apoi pentru 2 ore la răcoare, în cameră, sub plapuma pufoasă când dormi somnul cel mai dulce.

Două zile durează negeia la Domaşnea şi satul freamătă de oameni, de musafiri, de copii, de rochii frumoase, de jucători care-ncing câte-un brâu focos şi-o argeleană de-ameţeşti urmărindu-le paşii.

Pe vremea când nu era aşa ţâfnos ca acuma, zaqk participa şi el la negeia de la Domaşnea. A fost chiar în doi ani la rând.

Chiar, vi-e dor de negeia de la Domaşnea? Zaqk, Ozana, Ioana?