Gânduri potrivite

Pentru că în dimineaţa asta televizorul s-a blocat pe ProTV unde rulează emisiunea După 20 de ani la care este invitat …. iiiiioooon iiiiliiieeescuuuuuuu şi pentru că stimabilul a afirmat că în ultimii 20 de ani România şi societatea românească au trecut prin schimbări profunde (pe care eu nu le neg), mi-a trăznit aşa instantaneu că poate-l judec prea aspru  pe dl. fost preşedinte.

Aşa că tare mi-ar plăcea să vină careva să mă contrazică atunci când spun că ion iliescu este aproape cea mai mare plagă ce s-a abătut asupra României (cred că se bate strâns cu ceauşescu pe locul ăsta). Haideţi să strângem zece (10), nici mai mult nici mai puţin de 10 lucruri BUNE pe care le-a făcut iliescu pentru România, vreţi?

Să fim bine înţeleşi din capul locului: portocaliul din tema blogului nu are absolut nicio legătură cu preferinţele mele politice. S-a nimerit doar ca din toate temele gratuite pe care le-am găsit după multe căutări, asta să-mi placă cel mai mult.

Preferinţele mele politice însă nu sunt foarte complicate. Sunt un om de dreapta, nu cred în stat social (cred însă în stat naţional şi nu în uniuni cum este cea Europeană) şi nu cred că statul îmi datorează ceva. Sigur, mi-ar plăcea ca, deşi nu-mi datorează nimic, statul să-mi ofere condiţii decente de trai pentru impozitele şi cotizaţiile pe care le plătesc. Am spus decente, nu lux. Iar prin asta mă refer la: educaţie şi sănătate. Mi-ar plăcea să pot fi sigură că dacă e nevoie să mă operez voi găsi spitale echipate, medici profesionişti, medicamente şi curăţenie. Mi-ar plăcea să fiu mulţumită şi sigură de rezultatul educaţiei româneşti. Mi-ar plăcea să mă pot bucura de o pensie decentă când va fi cazul. Dar toate astea nu sunt posibile la ora actuală în România şi sunt absolut convinsă că nu vor fi posibile niciodată atâta vreme cât România e condusă de români. Chiar şi istoria o dovedeşte. Nouă ne-au făcut romanii sisteme de drumuri şi cetăţi, austriecii căi ferate, tramvai electric, iluminat electric, exploatări miniere etc, monarhia nemţească a adus României independenţa, unitatea şi o dezvoltare economică fără precedent.

Revenind: sunt de dreapta şi voi rămâne întotdeauna un om de dreapta indiferent ce face dreapta. Ştiu, asta sună puţin absurd, retrograd şi limitat în gândire. Dar nu m-am lăudat niciodată că aş fi perfectă. Dreapta a adus României în cei 20 de ani post-comunism suficiente progrese: intrarea în Nato, aderarea la Uniunea Europeană, deschidere mai mare a investitorilor străini, a atras atenţia lumii asupra faptului că România vrea să se schimbe. Pe Constantinescu l-au biruit serviciile secrete, pe Băsescu l-a biruit propria aroganţă.

Guvernul actual este un guvern imbecil pentru că ia măsurile inconsecvent. Pentru că bâjbâie în negură şi pentru că nu a lucrat acolo unde putea lucra ca să poată fi credibil: corupţie, clientelă politică, decapitarea baronilor proprii. Se crede în mod greşit că actuala conducere a avut 2 mandate. De fapt Băsescu nu a avut decât un mandat. Acesta. Pentru că în celălalt s-a împiedicat de tăntălăii de liberali în mintea cărora nu ştiu ce-a fost. Creşterea economică aparentă din acea perioadă nu a fost decât o grenadă al cărei cui a fost scos când a debutat criza mondială.

Nu este vina lui Boc că nu mai sunt bani la bugetul statului. Nu. Este în primul rând vina lui Iliescu, apoi a lui Tăriceanu. Ştiu, repet obsesiv aceeaşi idee că iliescu e vinovat, dar e absolut adevărat. Dacă această plagă umană nu se abătea asupra României, dacă atunci în ’90 românii nu s-ar fi lăsat orbiţi de prostia şi îndobitocirea comunistă şi ar fi votat cu Ion Raţiu cu totul altfel ar fi stat lucrurile în România de astăzi.

Acum e nevoie de multe sacrificii şi eforturi conjugate. Acum nu e vreme să ne plângem. Poate că pentru nepoţii copiilor noştri lucrurile vor fi bune în ţara asta. Şi eu aş fi mulţumită chiar şi cu atât.

Dar nu vă orientaţi către stânga din cauza frustrărilor, supărărilor şi nemulţumirilor generate de contextul economic mondial. Stânga nu poate fi niciodată o soluţie. Dar aş vrea să-mi daţi argumente contra. Nu, nu cu psd, cu o stângă modernă.

Se pare că Guvernul a decis prin ordonanţă de urgenţă să acorde variante: 2 ani cu indemnizaţie 1200 lei sau 1 an cu indemnizaţie 75% din venitul pe ultimele 12 luni. De aici.

Nu ştiu, oare am avut vreodată idioţi mai mari la cârma ţării? Nu, serios acuma …. am avut?

editare ulterioară: unii înţeleg ce vor din ce-am scris mai sus, aşa că mă văd nevoită să rectific: trebuia să lase 1 an cu 75% din salariu şi primă fixă, unică pentru revenire după 12 luni. Nu cu bâjbâială, nu cu posibilitate de a alege…

Dar asta NU anulează faptul că ăştia de la cârmă sunt nişte idioţi. Totuşi, nu la fel ca precedenţii…

Un lucru mă bucură din toată controversa de ieri. Am realizat că în ciuda şefului tânăr, a noii abordări (bloguri, twitter etc) psd-ul îşi ţinteşte acelaşi electorat dintotdeauna. Nu ţinteşte mai sus, nu vrea să câştige şi alte categorii. Pentru că realizează că nu are cum. Şi procedează exact aşa cum ştie de la tătucul iliescu. Pumnul în gură.

Make no mistake, şi mama a votat mereu cu psd-ul. Asta nu m-a împiedicat mereu şi mereu să ne certăm pe tema asta. O consider şi pe ea direct vinovată pentru votul din ’90.

Pe de altă parte, mă întristează faptul că sunt atâţia care nu văd dincolo de ce-i în faţa ochilor. Oameni buni, pricepeţi odată: bani nu mai sunt. Cel puţin nu la bugetul de stat E vremea să începem să muncim. Să nu ne mai plângem şi să muncim.

Ask not what the country can do for you, but what you can do for the country …

Avertisment: Mulţi nu veţi pricepe nimic din articolul ăsta. E doar un drept la replică.

Oameni buni, acuma serios, nu se pune odată o condiţie de accesat internetul? De genul: minim 12 clase cu liceu la zi? Sau IQ de nu ştiu cât (că nu ştiu cât îs IQ-urile) da’ musai unu’ ridicat? Totuşi, e voie să se perinde toţi tembelii, găgăuţii, guşaţii, toate cefele groase în mod liber pe Internetul patriei?

Am călcat din nou în străchini. Ştiu, încep să mă contrazic, da’ de la vârstă mi se trage, parol. Îmbătrânesc and I ain’t no fun to live with …

Recent am descoperit un blog. După titlu am zis: what the heck, merită urmărit. Zicea acolo: Blogul Monicăi Marinescu – Cu mult curaj spun adevărul. Îmi zic în mintea mea: mă, da’ de ce e nevoie de atâta curaj? Ce zice domnuca asta? Am trecut peste descrierea absolut tembelă de la about că am zis să nu judecăm omul după copertă şi să aprofundăm.

Prima dată s-a luat complet aiurea de nişte bloguri de doamne, da’ am înţeles şi asta: vrea trafic domnuca, hai să tolerăm să mai aşteptăm partea cu curajul. Şi am tot aşteptat-o. Apoi urmează un articol cu ce bloguri preferă ea. Bineînţeles că nu şi-a ales fiece, a ales unul şi-unul, că deh, dă bine să ai un pingback la Tiberiu Lovin pe blog. Vine lume de-acolo. Am mai avut olecuţă de răbdare. Dar cum nimic nu mă recomandă ca a avea multă răbdare, exact când dau să închid şi să plec acasă apare articolul revelator: Dezbaterea Victor Ponta şi bloggerii. Oau, zic. S-a dus Victor Ponta să se întâlnească cu blogării. Mă rog, s-o fi prins şi el că trebuie să se orienteze pe new media că în old media nu mai are încredere nici măcar bunica, n-are cum să-l scoată old media preşedinte. Şi tot articolul plin de greţoşenii pupincuriste. Sigur, eu având deja metehne vechi cu psd-ul am tolerat cu atât mai puţin greţoşeniile, dar nu le-aş fi tolerat nici dacă l-ar fi pupat pe băsescu pe chelie. Ba, mai mult, în comentarii se ceartă cu Lovin care-a fost şi el la aceeaşi dezbatere şi-a văzut-o complet diferit. Pertinent zic eu, da’ până la urmă n-am nicio relevanţă să comentez că n-am fost. Ce-i mai interesant e că acelaşi Lovin, care cu câteva zile era preferatul ei devine dintr-o dată inamicul nr. 1, plătit de pd [interesant cum a descoperit ea abia acuma de cine-i plătit Lovin ăsta]. Şi se bălăcăreşte cu el în comentarii. Asta pentru că, probabil, şi-a dat seama domnuca la ce uşi să bată pentru trafic şi, pentru bani, până la urmă.

Ultimul articol pe blogul domnucei spune că traian băsescu a întors legea pensiilor la parlament de frica suspendării – de fapt, a lui ponta. Măi să fie. Lui băsescu i s-a făcut frică, mă gândesc eu. That’s a new one. De fapt nu, e un alt articol clasic de lins nişte dosuri pentru câţiva leuţi. Aha, m-am prins aşadar: aici e curajul. Curajul de a putea dormi cu stomacul plin de … hm, mai bine nu portretizez şi asta ce-am în minte că vi se face vouă greaţă…

Da, ăsta e un drept la replică extrem de incoerent. E o bătălie cu madama respectivă pentru că ştiu că citeşte. Asta pentru că la ea pe blog mi-a închis comentariile, le-a şters după bunul plac, a lăsat numai câteva de-a făcut o varză şi nimeni nu înţelege despre ce era vorba.

Deci, domnuca plânge de mila pensionarilor. Ba se mai trezeşte un idiot să mă compătimească pe mine că ţin cu băsescu. Că probabil sunt şi eu ca elena udrea pe care o FÎ [ăsta e prescurtarea de la f.u.c.k] băsescu pe holurile Palatului Controceni. Măi să fie, adică până la urmă cu ce e mai vinovat băsescu că o fî pe udrea pe holurile palatului cotroceni faţă de iliescu care a fî la vremea lui, vreme de 2 mandate legale+1 ilegal o ţară întreagă cu femei şi bărbaţi şi copii şi pensionari deopotrivă? Articolul e lacrimogen şi comentariile ca atare. E tragic dom’le ce li se întâmplă pensionarilor. Da’ noroc că a venit ponta să-i salveze. Ponta, al cărui partid a adus ţara la sapă de lemn, al cărui partid a generat constituţia tembelă şi sinistră scrisă de un ilustru decedat, Dumnezeu să-l ierte dacă poate şi diavolul să-l învârtă pe veci în cazanul cu smoală, partid care a vândut toată ţara şi şi-a îmbogăţit membrii de nu mai reuşeau singuri să-şi numere ouăle sau casele, for that matter, partid care a pensionat militari la vârsta de 40 de ani. Da, 40 de ani cu pensii strigător la cer de mari, sau a pensionat de boală încă atâţia care acum muncesc la negru şi a mai fî încă odată tot sistemul, toţi contribuabilii şi nu în ultimul rând pe toţi pensionarii cinstiţi, partid, care, nu în ultimul rând, a făcut sacrificii imense să aducă minerii din Valea Jiului să planteze panseluţe şi lalele la universitate. Doar că nu li s-a dat task requirements and workflow la mineri şi-au plantat întâi târnăcoapele în capul proştilor ochelarişti care credeau că luătă pentru vreo cauză.

S-au trezit să plângă de mila pensionarilor nişte oameni care habar n-au ce înseamnă să fii pensionar şi să numeri leuţii să hotărăşti: pâine sau medicamente? Şi în cazul în care decizi că medicamente să te trezeşti că nici nu le poţi cumpăra pentru că statul n-a plătit farmaciile care nu mai au bani şi nu mai aduc medicamentele. Plâng de mila pensionarilor oameni care nu le-ar da un pahar cu apă, nu i-ar ajuta să urce într-un autobuz şi nu le-ar da 10 lei. Pentru că, nu-i aşa, pensionarii sunt nişte deprimanţi, pe care-i caută moartea pe-acasă da’ ei se plimbă cu metroul. Altfel, e comod să fii vajnic apărător din fotoliu. Şi ce-mi urează tembelii? Îmi urează să mă prindă iarna fără căldură, cu salariile 25% tăiate. [Şi Don't even get me started on that că-mi pun în cap urgent toţi bugetarii de mai rămâne doar zaqk să citească blogul ăsta pentru că pe el îl distrez no matter what ...]

Treaba e că eu sunt împotriva statului social. Eu aş desfiinţa ajutoarele sociale de orice fel. Punct. Nici eu nici familia mea n-am primit avut nevoie veci de vreun ajutor social de la statul român şi probabil că voi muri înainte de a primi vreunul. Şi nu e nimeni miliardar, nici fost moşier, ci oameni simpli, cu studii medii şi cu multă muncă în spate. Pentru că eu muncesc şi-mi doresc să muncesc [şi voi munci] până nu mai pot mişca. După ce nu mă mai duc mâinile să tastez şi capul să judec ce scriu [da, ştiu că pare să sunt aproape de etapa asta, mai ales după articolul de faţă], deci după ce nu mă mai duc toate astea, pensia de la stat va fi un nimic, mă mut la bunică-mea şi cultiv cartofi şi porumb, coc pâine în cuptorul cu lemne şi aduc lemne de la pădurea lu’ bunică-meu. Da, pe care el n-a tăiat-o să ducă lemnu’ la gater. Deci eu trăiesc, eu muncesc, eu n-am nevoie nici de ajutoare sociale şi nici de falsuri populiste. Şi e extrem de jalnic să-ţi faci capital de imagine pe spatele unor bieţi bătrâni senili şi fără minte care pentru 2 lei în plus [pe care nu-i văd, da'-i aud promişi] ar vota şi cu mumia lui lenin.

E cu atât mai lame când acţiuni de genul ăsta vin de la tineri. Pentru că n-am învăţat nimic şi nu vom învăţa veci nimic.

PS: v-am povestit odată despre un om. Mă laud, da, pentru că e bunicul meu. Şi vă povestesc că stă într-o comună care a fost colectivizată forţat. Că a avut toate pământurile date la colectiv, a primit 30 de ari să-i lucreze pentru familie şi restul a fost obligat să lucre pentru colectiv. Şi da, până într-un anumit an, nu mai ţiu minte care, după căderea comunismului, puteai să-ţi depui dosar pentru pensie de la colectiv [adică un fel de pensie pentru cât ai muncit la colectiv]. Şi deşi el a muncit la tot colectivul ca să zic aşa, pe toată durata existenţei lui în comuna Domaşnea, NU ŞI-A DEPUS DOSAR PENTRU PENSIE DE LA COLECTIV. Da, ştiu că pare incredibil, dar e adevărat. Nu şi-a depus dosar de pensie pentru că venea în urma unei munci forţate, într-un regim pe care l-a detestat. Da, e pensionar şi are numai pensie de la stat.

Da, asta înseamnă să ai coloană vertebrală. Şi asta înseamnă să ai curaj, stimată Monica Marinescu. Nu să înghiţi în sec o pâine plătită de psd [sau de alţii că mă îndoiesc că s-a coborât psd direct să te plătească pe mata, au ei alte canale] ca să scrii şi tu de bine de ponta să ştie lumea că şi-o făcut blog şi să câştige şi el prezidenţialele. Are noroc că nu mai luptă cu băsescu …

Ţi-e clar acuma?

editare ulterioară: aseară n-am citit cu atenţie, dar am văzut acuma (mi s-a indicat de fapt) că madama pe blogul ei nu numai că mi-a şters din comentarii, dar le-a modificat şi pe cele pe care le-am scris eu. Astfel eu am scris: “să ştii că e mai onorabil să fii plătit de pdl ca lovin (cum zici tu) decât de psd ca tine (cum zic eu). Mai onorabil şi mult mai parfumat. Opţiuni, opţiuni …”, iar ea a şters şi a lăsat numai partea cu e onorabil să fii plătit de pdl … fără restul cu psd. Oh, God! Cât de prost să fii totuşi??? Măcar televiziunile şi lătrătorii lor îşi asumă tot ce spun şi pot ţine piept. Domnule Ponta, nu v-aţi ales prea bine purtătorul de cuvânt în blogosferă …

Cu toată fiinţa mea eu sunt un om de dreapta, cu convingeri puternic liberale. În opinia mea forma ideală de conducere a unei ţări este o monarhie constituţională cu guvern liberal. Când spun unei ţări mă refer la o ţară funcţională, cu constituţie, principii, norme şi legi riguroase. Că dacă e să vorbim despre România, atunci nu avem decât 2 variante: dictatură militară sau principe/preşedinte şi administraţie străină. Dar astea sunt alte poveşti.

În acelaşi timp nu mă poate considera cineva că aş fi pro-comunistă, că aş regreta vremurile odioase pe care oricum nu le-am trăit sau că mi-aş dori vreodată întoarcerea într-un astfel de sistem. Pentru asta stau mărturie articolele publicate pe acest blog (şi nu sunt puţine) şi fixaţia paroxistică pentru ion iliescu pe care-l consider direct vinovat de eşecurile României post-decembriste.

Însă prin natura firii mele duale nu pot să nu fiu dreaptă şi să nu admit că, aşa cum a fost el, cu toate relele şi păcatele ce i se pot atribui, cu toată nebunia de care a dat dovadă, Nicolae Ceauşescu a fost un conducător care a mai şi făcut ceva prin România (e drept, multe şi de-a-ndoaselea), a lăsat ţara fără datorii externe şi chiar cu bani de recuperat (a avut însă grijă iliescu să trimită oameni “potriviţi” pentru a-i recupera şi ne putem lua gândul şi de la ei). Ştiu, unii vor spune că fără datorii externe, dar cu industrii nefuncţionale, cu fabrici neproductive şi mari consumatoare de resurse, că da, fără datorii, dar cu ce costuri asupra populaţiei. La asta voi răspunde că fabricile aşa neproductive şi mamut cum erau produceau şi exportau mai mult decât am reuşit de atunci, cumulat să facem. Voi mai răspunde şi că da, au fost costuri pentru populaţie, însă nimic nu se face din nimic, nici Germania după război nu s-a reconstruit pe huzur şi tot aşa… Fără doar şi poate nutresc oareşce respect faţă de Nicolae Ceauşescu şi îmi pare rău ca cetăţean pentru modul în care a fost omorât.

Dar mai presus de asta îmi plac Valentin Ceauşescu, Zoia Ceauşescu şi Mircea Oprean. Sunt trei oameni care au ştiut să gestioneze excelent o povară nemeritată, care au reuşit să se menţină discreţi şi mai ales lucizi într-un infern care-a durat aproape 16 de ani pentru Zoia şi care mai durează încă pentru Valentin şi Mircea. Am urmărit fiecare apariţie a lui Valentin, câteva interviuri acordate discret unor publicaţii scrise. Dincolo de modestie există şi o aură de tragic în existenţa lor care nu lasă pe nimeni indiferent.

Şi nu în ultimul rând îmi place de Valentin Ceauşescu şi de Mircea Oprean pentru asta.