Gânduri potrivite

În ultimele săptămâni m-am înfierbântat mai mult decât era cazul având în vedere că oricum nu pot schimba nimic. Nişte vorbe goale, lipsite de rost, câteva articole citite, filmuleţe pe youtube şi mult timp pierdut alimentându-mi o ură împotriva comuniştilor de acum 50 de ani şi împotriva comuniştilor de acum. Nu au avut niciun rost demersurile mele, nu a avut niciun sens să-mi amărăsc sufletul cu amintirile unor suferinţe şi gânduri rele împotriva unora şi altora. Mi-e greaţă să mă uit la televizor. Am stins astăzi televizorul de 3 ori şi de 3 ori l-am reaprins.

S-a adus astăzi în discuţie un concept nou. Deşi l-au adus în discuţie persoane pe care nu le agreez. Este vorba despre reconcilierea cu trecutul. Sunt perfect de acord. Primul pas către evoluţia omului este iertarea. Iertarea este dată de Dumnezeu, la fel de dreaptă şi sfântă ca şi suferinţa. Cred că şi cei persecutaţi de oprimarea totalitaristă au iertat. Şi ar vrea să doarmă liniştiţi. De la iertare la uitare sunt câţiva paşi. Putem ierta fără să uităm niciodată. E bine să ascundem într-un con de umbră faptele care ne înjosesc ca popor şi să mergem mai departe. Acum, la 20 de ani, fantomele unui trecut sumbru ne fac prea mult rău. Consecinţele celor 50 de ani de dictatură comunistă sunt imprimate adânc în trăsăturile naţiei române şi vor mai trece 50 de ani până ne vom debarasa de ele şi vom evolua ca indivizi.

Omagiile şi gândurile mele vor merge întotdeauna către cei care au luptat drept, către cei care s-au sacrificat, către cei care au murit pentru crezul lor.

Să-ţi fie ruşine, gheorghe ciuhandu! Să-ţi fie ruşine că ai făcut din Timişoara un oraş comunist. Timişoara, primul oraş liber de comunism, Timişoara, oraşul care s-a sacrificat pentru un ideal de libertate, Timişoara, oraşul ale cărui blocuri mai poartă şi acum urme de gloanţe, Timişoara, oraşul în care au murit adulţi şi copii pentru a scăpa de comunism, Timişoara, oraşul care nu a votat niciodată cu comuniştii pe care-i primeşti tu falnic în primăria pe care ţi-au dat-o aceşti oameni. Nu te-ai săturat, gheorghe ciuhandu, în cele trei mandate pe care ţi le-au dat timişorenii, de furat? Nu te-ai săturat de licitaţiile cu comisioane grase pe care le-ai organizat şi semnat? Nu te-ai săturat, Gheorghe Ciuhandu să întinezi memoria partidului din care faci parte?

Şi pentru tine au murit Iuliu Maniu şi suferit şi apoi murit Corneliu Coposu. Pentru ca tu să trăieşti liber şi să te bucuri de tot ce te bucuri în ziua de azi. NU pentru ca tu să primeşti acum comunismul cu osanale. Eşti mai rău decât ion iliescu, tu, gheorghe ciuhandu. Eşti mai rău decât ceauşescu şi mai rău decât gheorghe gheorghiu dej. Pentru că tu, într-un oraş perfect liber, CHIAR de ziua naţională, ai adus corupţia şi lanţurile comunismului în oraşul pe care ţi l-au dat timişorenii. Locul tău era AZI la Alba Iulia. Sau în Piaţa Operei în Timişoara, alături de timişoreni. Rolul tău era să organizezi o paradă militară în oraşul nostru, liber.

Mergi, gheorghe ciuhandu, la Sighet şi vizitează celula în care a murit Iuliu Maniu. Şi-ţi doresc, gheorghe ciuhandu să mori şi tu în aceleaşi chinuri şi corpul tău să fie transportat pe scările primăriei, cu capul lovind fiecare treaptă şi picioarele rupte pentru a intra într-un sac. Exact aşa cum i s-a-ntâmplat lui Iuliu Maniu.

PS: nici măcar ion iliescu nu a îndrăznit vreodată să-şi facă o campanie în Opera Română din Timişoara. Până şi ion iliescu a dat dovadă de bun-simţ în această privinţă.

editare ulterioară: Klaus Johannis nu participă la mitingul de la Opera Română. O bilă albă

editare ulterioară: de fapt nu au participat nici ei. S-au închis în clădirea Operei şi le-a fost frică să iasă să li se adreseze timişorenilor. Mă întreb de ce dacă sunt atât de curaţi.

Voi începe din capul locului prin a-mi cere scuze de la cititorii mei care sunt pro-Geoană. Indifernt de motivul care îi duce aici. În acest articol nu este vorba despre ei.

Azi: 2 moguli de presă, câţiva foşti activişti pcr şi o reşedinţă. Se creează un filmuleţ şi se dezbate o strategie media. Se aplică strategia media pe 2 dintre canalele mogulilor cei mai cunoscuţi. În filmuleţ un candidat la preşedinţie loveşte un copil. Dincolo de trucajul penibil evident, rămâne faptul că la viteza cu care i-a zburat mâna aia, fiind pe marginea podiumului, s-a fi dezechilibrat măcar puţin. Avem aşadar o faptă reprobabilă pusă sub semnul întrebării.

Ieri: iunie ‘90 Piaţa Universităţii. Regim politic de stânga, iliescu preşedinte. Mineri împrăştie manifestanţii studenţi, tineri, bătrâni, femei şi bărbaţi cu bâte şi ciomege. Sigur, asta numai după ce au terminat de plantat florile. Se dă un iliescu ieşind în faţa naţiunii şi mulţumind minerilor că au salvat ţara de grupurile de huligani.

Eu stau şi mă întreb cât de prost trebuie să fii să crezi că băsescu e răul cel mai mare? Nu neg, băsescu e un rău imens. Însă iliescu & co. sunt un rău infinit.

Azi:

Climatul de instabilitate pe care marjează unii, cu lipsa guvernului şi faptul că nu vom primi împrumutul de la FMI nu se datorează lui băsescu. Să nu uităm că guvernul a picat din cauza altora.

Încălcarea Constituţiei: băsescu a încălcat Constituţia neacceptând să desemneze prim-ministrul propus de majoritatea parlamentară. De fapt, textul Constituţiei prevede că preşedintele desemnează premierul după consultările cu partidele majoritare. Nu premierul propus de partidele majoritare.

Ce mai ziceau? Că am uitat.

Ieri:

Iliescu candidează şi câştigă trei mandate de preşedinte, deşi Constituţia prevede 2 mandate pentru un preşedinte. Mandate care pot fi succesive.

Corupţia: iliescu şi baronii patronaţi de iliescu ridică corupţia la nivel de artă. Sub aripa protectoare a bătrânului se fac cele mai oneroase privatizări, se îmbogăţesc şacalii şi se împovărează populaţia. Este distrusă agricultura şi industria care ne-a mai rămas. Manifestările de stradă sunt reprimate în forţă.

Dosarul Flota: ieri, azi, mâine şi întotdeauna – vânzarea flotei Navrom nu se datorează decât în proporţie de 20% (probabil nu sunt matematician; însă cert este că numai în jur de 40 de nave) lui băsescu şi nici aici în totalitate. Restul i-l datorăm ilustrului …. nicolaeeee văcăroiu.

Cine uită trecutul, e condamnat să-l repete …

Am scris şi într-un comentariu la zaqk, dar pentru că pe el nu-l citeşte nimeni voi reitera: avem o ţară bogată. Încă, în ciuda a 2000 de ani de prădat, cu intensificare în ultimii 20. Munţii noştri aur poartă (şi asta nu o spune numai Furdui). Sunt rezerve de aur pe care nici nu le cunoaştem şi nu avem tehnologia pentru a le exploata. Potenţialul agricol al ţării este uriaş; chiar şi în condiţiile în agricultura este distrusă în proporţie de 90% există încă posibilităţi de refacere şi prosperitate. Rezervele de petrol şi gaze naturale se spune că ne-ar mai ajunge 15 ani de-acuma. Eu cred că mai mult. Avem Dunărea şi Marea Neagră. Posibilităţile turistice sunt uriaşe per se. Dacă ne gândim numai la Transfăgărăşan (că tot a fost la modă de când cu Top Gear), apoi la Apuseni şi Maramureş cu comorile lor turistice nebănuite, Sarmisegetusa Regia, nordul Moldovei şi Bucovina, Delta Dunării, Valea Oltului şi Defileul Jiului, Cheile Bicazului etc etc etc.

Şi atunci de ce suntem atât de săraci de peste 70% dintre români nu-şi permit o viaţă decentă?

Suntem săraci tocmai pentru că ţara noastră e atât de bogată. Suntem săraci pentru că nu prea ne place munca. Tot 70% sunt obişnuiţi cu muncă puţină, cu mici afaceri şi cu primit mult gratis. Suntem săraci pentru că suntem laşi şi aşa am fost dintotdeauna. Nu ne-am apărat niciodată drepturile în ciuda minciunilor din cartea de istorie. Ba chiar, în ultima sută de ani am comis acte de o laşitate ieşită din comun schimbând alianţe şi trădând aliaţi.

Un popor fără demnitate este un popor pierdut. Iar demnitatea nu ţi-o dă numai banul.

Voi posta absolut defel aleatoriu câteva legături de documentare/informare/amintire:

Experimentul Piteşti

Experimentul Piteşti

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei

Comunismul – o perspectivă personală

Proclamaţia de la Timişoara (acordaţi-i 5 minute şi citiţi-o).

Declaraţia de la Praga (citiţi-o; există o secţiune unde puteţi adera)

Şi dacă vă macină curiozitatea sau amintirile … mai căutaţi pe Google.