Gânduri potrivite

odihnească-se în pace

De ce un om ca Gheorghe D-i-n-i-c-ă se află în situaţie gravă în spital şi o lepră ca ion iliescu poate râde în continuare cu acelaşi râs drăcesc ce-l însoţeşte din’89 încoace? De ce? Ştie cineva să-mi explice?

editare ulterioară: Să vă fie clar: eu nu vreau să moară D-i-n-i-c-ă . Este prima dată când mă afectează o perspectivă atât de sumbră privind o celebritate. Mă rog la Dumnezeu să se găsească portiţa de salvare.

Ca şi cum nu ar fi fost suficientă promovarea tuturor agramaţilor pe posturi şi la ore de maximă audienţă (vezi Becali, Vanghelie, Elena Băsescu) şi încetăţenirea unor crase greşeli (vezi succesuri şi almanahe) de stai să te întrebi, om cu mintea la cap, cum naiba mai e corect “succesuri” sau “succese”, acuma s-au mai trezit şi câteva campanii online care să le aducă în prim-plan. Cea mai recentă, “Nu fă nimic”, promovată de scriitori de blog şi iniţiată de o entitate cu scop incert, Happyfish, repetă subliminal ideea în speranţa de a educa. Sigur, la final au pus explicaţia din DEX a conjugării corecte.

În primul rând, campaniile se adresează oamenilor care NU ştiu, NU se comportă şi NU acţionează într-un anumit mod. Aşadar, primul demers al campaniei a eşuat din start: pentru că oamenii ăia nici nu vor adopta spiritul promovat. Pentru că NU pot să perceapă mesajul. Pentru ei era mult mai ferm dacă li se spunea pe şleau: FĂ ceva.

În al doilea rând, pentru cei care ştiu cum se conjugă verbul “a face” demersul de a promova o greşeală e inutil. Cum la fel de inutil este şi pentru cei care NU ştiu cum se conjugă verbul “a face”. Pentru că NU vor pricepe fineţea şi puţin probabil că dacă au trecut de clasa a IV-a fără să deprindă noţiunile gramaticale, ortografice şi ortoepice elementare o vor mai face acum.

În al treilea rând, campaniile online sau televizate nu sunt decât vorbe goale. Faptele! Faptele sunt mult mai importante. Şi de multe ori nici iniţiatorii campaniilor nu acţionează în spiritul pe care-l promovează!!!!! Cel mai eficient mod de a promova o idee este de a ACŢIONA în spiritul ideii.

Ca să luăm un singur exemplu,  campania ProTV, “Jos pălăria!” ar avea mai mult succes dacă în loc să facă un promo ar înceta să mai difuzeze State de România, Happy Hour şi alte emisiuni.

Am încercat să nu scriu nimic despre asta. Pentru că s-a făcut din acest deces o uriaşă campanie  mediatică menită să genereze trafic, rating sau cititori, în funcţie de cine unde a scris.

Dar e atât de trist că acuma se cunosc mai multe adevăruri, că acum toţi cei care l-au blamat s-au trezit să le pară rău, să aducă în lumină nefericirea pe care a trăit-o, tristeţea care l-a răpus şi multele neadevăruri de showbiz care i-au fost puse pe conştiinţă.

Timp de mulţi ani muzica lui a stat în umbra excentricităţilor sale, a scandalurilor de presă şi a răutăţilor aruncate. Acum nu mai rămâne decât să fie recunoscut numai pentru muzica sa, pentru videoclipurile fenomenale şi pentru paşii săi de dans unici. De acum nu va mai conta decât ce a lăsat în urmă. Până când va apărea un nou rege care să-l detroneze.

Şi atunci nu avea dreptate Eminescu?

Iară noi? noi, epigonii?… Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în cântul* vostru, noi nu credem în nimic!

*În textul original e “scrisul”.

Cum vă sună, Franţescu Crinel Dorinel, medic stomatolog, preşedinte al Asociaţiei Stomatologilor din România? Crinel Dorinel?????? Semi-cacofonia o sesizaţi? Sau Pablo Fernando Avădanei, Ministru de Externe. Sau Isaura Maria-Jose Popescu, preşedintele Asociaţiei X.

Acuma serios vorbind. Mă întreb dacă părinţii, atunci când aleg numele copilului se gândesc pe viitor, cine ştie ce meserie-şi alege, cine ştie în ce funcţie importantă ajunge, cum se va potrivi numele cu prenumele şi cu funcţia? Pentru că un Crinel, un Georgică, un Florinel sau un Mugurel dă bine în copilărie, cam până în clasa a VIII. Cu indulgenţă. Dar dacă ăştia ajung prefecţi, miniştri sau, doamne fereşte preşedinţi de ţară lucrurile se complică. Te râde lumea, mamă )) Şi cunosc personal 2 cazuri nefericite de oameni care au ajuns în funcţii înalte (unul este profesor doctor la Universitatea de Vest, o persoană inteligentă şi deosebită, celălalt, persoană importantă nu spui cine ) care se laudă cu nume de Mihăiţă şi Georgică în buletin. Nu e păcat?

În altă tabără se situează Pablo şi Fernando, Luciano, Ronaldo, Isaura, Fernanda etc. Aici lucrurile sunt interesante. Pentru că Pablo Fernando Avădanei poate ajunge mare, dar mai poate ajunge şi zidar sau şofer. Sau poate ajunge artist (plastic sau sculptor, nu din ăsta de duzină; nu ştii cum e norocul şi talentul omului în viaţă).

Cum să te prezinţi cu numele astea? Ce-i în capul părinţilor ălora?

PS1: nu vorbim aici de numele impunătoare, cu rezonanţă, cu ceva legătură între nume şi prenume …

PS2: combinaţiile de nume şi funcţiile menţionate sunt numai exemple, fără legătură cu persoane reale (sau cel puţin nu am eu cunoştinţă directă sau indirectă)

Editare ulterioară: m-am tot chinuit să-mi amintesc: am avut la un moment dat în faţă un buletin pe numele Zărzărică Florin Zorzonel. Comentariile sunt de prisos ….