Cenzură
Pentru că sunt un mic dictator şi pentru că acest blog se doreşte a fi un spaţiu senin de discuţii şi mai ales de expunere a tuturor gândurilor şi trăirilor pertinente care-mi zboară la un moment dat prin cap am hotărât să instaurez cenzura prin moderare a comentariilor.
Astfel, cu certitudine nu sunt cea mai deşteaptă şi cea mai luminată persoană de pe faţa pământului şi e posibil ca în altă parte să găsiţi tot ce nu găsiţi aici. Mergeţi acolo, nu vă bateţi capul să mă luminaţi pe mine. E clar că nu voi pricepe. Dacă crezi că ai tu ceva de spus despre mine, care musai trebuie făcut cunoscut lumii întregi, fă-o, nu spune nimeni să nu o faci. Dar NU pe blogul meu. Pentru că aici numai eu comand.
Astfel, nu promovez sub nicio formă şi mai ales nicio formă de discriminare rasială, xenofobie sau fanatism religios. Sau anti-religios. Nu vă obosiţi să-mi explicaţi nimic. Orice contravine acestor principii va fi şters fără discuţie.
Astfel, nu pretind că ce spun eu despre o anumită situaţie e singurul adevăr. Dar pretind să-mi argumentezi logic şi corect gramatical. Citesc atât de multe bucăţi scrise într-o română oribilă, încât nu are rost să-mi intoxic şi blogul cu asta. Dacă n-ai scris corect, nu aştepta să-ţi vezi comentariul aici şi nu jubila în aşteptarea răspunsului meu. Că tot suntem aici: şi eu greşesc. Greşesc de grabă, de stres sau pentru că nu judec suficient. Uneori e posibil să greşesc şi pentru că nu am ştiut. Dar corectez, învăţ şi nu mai repet. Şi dacă mă corectezi, fă-o elegant. Au mai făcut-o şi alţii pe aici, căci a mai fost cazul.
Astfel, nu voi permite niciun fel de comentariu la articolele legate exclusiv de fiu-meu, decât cele extrem de politicoase. Dacă-mi spui că fiu-meu e prost, urât sau mediocru, nu e politicos. Nu trebuie să-l lauzi. E suficient că mi-l laud eu singură. Dar articolele despre el nu vor fi terfelite de nimeni. La fel, nu e politicos să nu citeşti articolul respectiv şi să comentezi după cum te taie capul.
Şi nu în ultimul rând, dacă nu ai nimic de spus, TACI.
Iar ca să închei într-o notă optimistă şi senină, mulţumesc micii comunităţi de comentatori de aici care-mi fac viaţa mai frumoasă cu fiecare articol. Chiar şi lui zaqk.
