Corporatist versus liber-profesionist
Scrie Dojo un articol la care am simţit nevoia să comentez. Iniţial într-un comentariu, dar pentru că a ieşit prea lung, îl înşir aici:)
Încep prin a preciza de la bun început că firma la care lucrez e prea micuţă pentru a fi o corporaţie, deşi în sens larg, face parte dintr-un holding internaţional. Deci tangenţial se prea poate să fiu corporatistă.
Totuşi, pentru că am fost şi liber-profesionist aş vrea să povestesc cam cum a fost: am lucrat 2 ani ca freelancer în traduceri. Sigur, aveam câteva ore şi la un liceu+facultate; particulare ambele. Dar acolo mă duceam mai mult din nostalgia a ceea ce mi-am dorit cândva. Banii veniţi de acolo îmi ajungeau de taxi, ceva cornuri şi maxim cărţi sau dicţionare.
Ca freelancer am lucrat 2 ani non-stop. Şi când spun non-stop, chiar asta vreau să spun. “Timpul meu” devine o sintagmă-oximoron atunci când lucrezi pe cont propriu pentru că în realitate niciodată nu ai timpul tău. Cel puţin eu nu aveam [poate în alte domenii tarifele sunt mai mari....].
Dimineţi, nopţi, sâmbete, duminici, după-amieze. În cele câteva vizite pe care le făceam eram stresată că trebuie să ajung înapoi să termin ultimele pagini înainte de livrare. Când mergeam acasă la părinţi căram laptopul cu mine şi traduceam non-stop. Orele în parc cu căruciorul (că pe atunci piticul meu era cât o mână de om) erau mai scurte sau le petrecea numai soţul. Eram obosită şi fizic şi psihic, totul învârtindu-se în jurul textelor de tradus. Traducând mereu din aceleaşi domeniu, medical, visam şi noaptea [3-4 ore cât dormeam din ea] aceleaşi sintagame pe care le traduceam, studii clinice şi medicamente, contracte, termene-limită etc.
Sigur, banii pe care-i câştigam nu se compară cu nimic. Şi teoretic eram stăpână pe timpul meu. Practic, nu, deoarece eram mereu din comandă în comandă cu ideea că ar fi bine să nu refuzi dacă vrei ca clientul să te mai caute. Pentru că, să fim sinceri, cam aşa merg lucrurile. Şi evident că toată oboseala şi stresul nu le-am simţit decât pe final, la început a fost frumos să mă pot trezi la 11 şi să lucrez din pijama. Până când unul din clienţi [cel mai mare şi mai important] mi-a spus că muncesc prea mult şi că ar trebui să văd “Click”, filmul, cu Adam Sandler. L-am urmărit într-o sâmbătă, acordându-mi 2 ore şi întârziind cu o predare la acelaşi client pentru luni pentru că în duminica următoare nu am lucrat nimic. Şi luni i-am spus clientului că e numai vina lui, altfel terminam traducerea 
Şi de atunci nu am mai lucrat în nicio sâmbătă şi în nicio duminică decât ocazional.
Apoi m-am angajat. Salariul este bun, programul îmi permite să iau copilul de la grădiniţă mai repede, să lipsesc atunci când am o problemă, trebuie să plătesc ceva [deşi ptr. plăţi există internet banking] sau trebuie să merg la medic sau chiar o zi întreagă. Nu mă simt un sclav şi consider că e greşită percepţia <corporatist=sclav>. Muncesc şi primesc un salariu. Când acestea nu-mi vor mai ajunge, voi căuta altceva. Nu consider nici că firma mă manipulează sau mă extenuează, nici că aş merita mai mult.
Sigur, mai accept oferte de traducere. O fac de plăcere şi pentru bani în plus. Bani pentru mofturi, pentru haine, machiaje, jucării, o masă la restaurant. Nu mai devine esenţial, nu mai traduc pentru a trăi.
Am timp liber în care nu trebuie să mă stresez cu marketing şi publicitate, client-research, tarife, oferte, comenzi, termene-limită şi nopţi nedormite. Timp liber în care pot să citesc poveşti, să mă uit la filme, să construiesc castele sau să fac puzzle.
Şi închei sec, fără concluzie.
January 27th, 2010 at 13:05
Preturile la traduceri pe freelancing sunt terifiant de proaste. Am inceput si eu acum 1 ani si ceva pe elance la sectorul “content creation” si m-am speriat. Este adevarat ca, teoretic, orice om e in stare sa tasteze ceva (ideea clientilor), dar ai nevoie de cunostinte solide de limba, pentru traduceri, de studiu individual si talent pentru altfel de content creation.
Eu sunt pe web design si preturile aici sunt dintr-o data mai mari, desi io zic ca orice om o fi in stare sa se joace intr-un Photoshop. Mi-am stabilit de la inceput cel putin 10 USD/ ora de munca. Sub rate-ul asta nu iau proiect. Mi-am scazut oricum preturile fata de ce facturez in mod normal, pentru a face niste portofoliu pe site si a aduna niscaiva feedback.
Tin lista cu proiectele si notez cat am lucrat efectiv pe fiecare: x ore mockup design (preview-ul adica), x ore trecerea pe HTML/CSS, x ore portarea de cod pe wordpress si ultimele “detalii”. Fac suma si studiez daca m-am incadrat in cei 10 USD/ora. M-am incadrat mereu, acum am ajuns neoficial spre 20-25 USD/ ora de munca si crestem constant.
Exista deci o diferenta intre specialitati. La content creation scrii o carte pe 100 de dolari, la web design preturile sunt altele. Sunt inca un “lowballer” cum zic americanii (deci am low rates), dar castigurile sunt OK.
Hai sa spunem ca am reusit sa achit i fiecare luna darile (care cumulate se apropie de 3000 de lei pe luna) si chiar de niste saptamani sa am si un leu deoparte. Luna asta am trecut de 2000 de dolari si sper sa mentin ritmul, pentru ca peste 1 luna plec din tara si nu voi putea lucra ca acum, iar facturile vor veni implacabil
Este deci o diferenta intre bani de “tigari”, cat se castiga pe unele specialitati si un venit sensibil mai mare decat cel initial.sa zicem ca salariul de la care am plecat era de 1700. Am acum constant macar 4000 de lei castigati (daca e sa dau o medie) … deci este clar de ce am ales drumul asta
Dojo´s last blog ..Mai scutiti-ma cu viata voastra …
January 27th, 2010 at 13:34
Evident că piaţa traducerilor este una din cele mai prost plătite. În lunile cu muncă infernală ajungeam din traduceri la 1000 de euro pe lună, poate chiar 1500. Media era 800-900. Închipuie-ţi câtă muncă prestam ca să ajung aici. Până când am spus stop că nu se mai putea. În niciun caz nu acceptam “bani de ţigări” din traduceri că atunci mă duceam dracului. Plus că nici nu fumez.
Acum sunt mult mai liniştită pe salariul cât media din traduceri. Schimbul e mai mult decât avantajos pentru că acuma tot ce vine pe traduceri se poate duce lejer, fără stres pe plăceri
January 27th, 2010 at 13:52
Stiu ca nu erau bani de tigari, dar chiar tu spuneai ca reuseai sa achiti niste chestii din ei. Plus ca stiu care sunt preturile ca am facut si eu cate o criza de nervi pe tema asta
Castigurile erau totusi destul de OK, dar, si volumul de munca mult peste ce face un designer de pilda. Aici ar fi avantajul meu sa zic asa … munca ceva mai specializata si platita mult mai bine. Eu traiesc de 6 luni exclusiv din asta, achit rate, taxe de firma, absolut totul. A fost si la mine munca destula dar e inca mult loc de crescut preturile si am un flux constant de invitatii pe proiecte (nu am mai cautat eu ceva de munca de vreo 2 luni deja).
Daca punem si planul nostru de a pleca ceva timp din tara, e clar ca un job normal nu mai intra in discutie. Plus ca nu mai doresc eu asa ceva
Dojo´s last blog ..Mai scutiti-ma cu viata voastra …
January 27th, 2010 at 14:26
Scuzoaie că mă bag într-o discuţie de care nu aparţin structural, dar ca traducător nu poţi odată ce ai un portofoliu să începi să-ţi alegi clienţii şi să ridici preţurile? I mean Dojolina-style
dAImon´s last blog ..f(lege, avocat) = sentinţă
January 27th, 2010 at 15:14
dAImon, Hm, nu prea poţi. Pentru că pe clienţii ăştia i-ai dobândit prin câteva necunoscute: preţuri, competenţă, rapiditate (da, uimitor, dar toată lumea se grăbeşte). Preţurile sunt încă o constantă cheie. Asta în condiţiile în care în Timişoara există traducători ce ÎNCĂ mai traduc cu 5-7 lei/pagină. Şi nu vorbesc aici de certificate sau chestii standard. Eu lucrez cu cel puţin dublu şi tot e puţin
Pe piaţa din afară …. le place să lucreze mai mult cu cetăţenii moldoveni vorbitori şi traducători de română (aici le convine să spună că vorbesc română, altfel e limba lor, pură, moldovenească).
E vorba de preţuri pe domenii. Pentru că orice client merge la cel care-i oferă cel mai bun raport calitate-preţ. Iar traducători foarte buni sunt destul de mulţi. La fel cum sunt şi traducători foarte mulţi…nu la fel de buni
Dojo, nu neg că şi domeniile sunt diferite, de aia şi veniturile şi munca se raportează diferit. Eu nu spun că perioada în care am fost freelancer a fost una urâtă şi că nu o regret. Dar trebuie să admit că nu prea merită atâta muncă. It’s a constant struggle for living and just that.
January 27th, 2010 at 15:59
Daimon, la web ai un porcofoliu mai usor de structurat. Dai niste links, pui un preview etc. Si vad aia ce iti poate pielea, mai ales ca multi dintre designerii “galonati” din USA de pilda, care nu ies din casa pentru mai putin de 1000 de coco pe proiect si fac unele chestii sinistru de urate. Asa ii poti “pocni”. Faci chestii relativ misto, repede (asa cum zice si fata asta, toti vor sa termini proiectul ieri) si la un pret absolut imbatabil. La content creation insa sunt multi care nu cauta neaparat nus’ ce calitate, cat “bulk” si pret foarte mic. Si aici te lovesti de indieni si alte natii care lucreaza (greu de crezut) pe preturi pe care si noi le consideram derizorii.
Munca de freelancer este infioratoare in primele luni. Asa cum si precizam au fost luni in care nu am respirat aproape, adunand proiecte si clienti sa pot iesi din rahat. Idealul este sa faci asta part-time (cum o faceam si eu cand aveam inca un job) si sa apuci sa mai si relaxezi neuronul. Io am avut nesansa de a porni cu handicap in cursa asta, plus ca pentru mine in momentul respectiv nu exista nicio alta solutie. Sa muncesc pentru un salariu de 2 ori mai mic decat rata+ Casco inseamna chiar sa ajung sa ma sinucid de disperare.
Dupa cum ziceam si in articolul in cauza, problema mea este cu cei care mananca rahat la un job de 2 lei, dar arunca imediat cu mizerii catre cei care au alte valori. Tu esti cazul misto de om care a incercat si “viata aialalta” si ai realizat ce ti se potriveste. Ai un job super OK, esti relaxata la serviciu, castigi decent, ai timp de familie. Ai gasit si tu solutia optima pentru tine.
Asa mi se pare si normal pana la urma. Testezi una-alta si decizi apoi. Freelancingul si viata de “antreprenor” pana la urma nu e pentru oricine. Sunt multi care au incercat si au renuntat pentru ca mureau de foame sau, desi castigau super bine, realizau ca nu mai au nicio secunda de timp personal. E mult de muncit pentru a te pune pe picioare si nici macar munca asta ca nebunul nu iti si garanteaza ca va merge treaba.
Io zic insa ca e bine ca ai testat apele in ambele parti. Acum stii foarte clar ca viata de self-employed nu ti se potriveste, asa ca ai scapat de stressul de a te “reinventa”. Pentru mine asta este calea si stiu unde nu doresc sa ma intorc. Am testat amandoua niste variante si am ajuns la o concluzie.
Dojo´s last blog ..Mai scutiti-ma cu viata voastra …
January 27th, 2010 at 16:16
Depinde mult şi de job
Deocamdată voi continua să cred că e mult prea stresant liber-profesionist, deşi voi tânji întodeauna după viaţa fără stres în care nu trebuia să ai haine noi, cel mult pijamale curate 
eventual de mătase dacă voiai să te simţi mai doamnă.
Similar, patron nu aş putea niciodată să fiu. Adică să mai am şi oameni în spate pe care să-i coordonez şi să depindă de mine.
January 27th, 2010 at 16:53
Viitorul va fi si pentru mine, odata, un studio de web design. Momentan merge de unul singur, dar va veni si vremea sa angajez. Nu mi-e neaparat teama, imi place sa lucrez cu oameni si mai ales ma bucura ideea ca imi voi alege eu colegii de munca. Va fi si mai mult stres (plati suplimentare, salarii etc.), dar voi face pasul doar cand voi fi sigura ca este solutia optima.
Partea nasoala o fi ca va trebui sa imi misc fundul la “servici”, chiar daca o fi cotetul meu
Dojo´s last blog ..Mai scutiti-ma cu viata voastra …
February 1st, 2010 at 11:06
este o falsa problema. fiecare trebuie sa isi gaseasca ritmul si mediul lui, functie de nevoi, ganduri, planuri si disponibilitate. pentru unii, asta inseamna program 8-17, pentru o corporatie. pentru altii, freelancing e mai bine. nu putem stabili ce e alb si ce e negru in o discutie asa de subiectiva.
zaqk´s last blog ..lamurire
February 1st, 2010 at 13:11
Păi nici n-o ridicat-o nimeni la rangul de problemă. Aici fiecare o expus numai varianta sa.
February 1st, 2010 at 15:11
dar si cate luni sau chiar ani lucrezi pe de-a moaca dojo ( comparativ cu piata ) ca sa poti castiga ceva din webdesign … ehey … stii si tu cum e .
lucrezi sub nda’uri , pe bani de nimic , fara sa iti poti asuma munca … doar sperand ca ‘hai ca il prind pe asta si mai prind proiecte de la el’ …
si , asa cum ai spus … nici macar nu exista vreo garantie ca o sa castigi . risti sa muncesti 1-2 ani si apoi sa realizezi ca ai muncit degeaba tot timpul asta .
omu’ de la colt´s last blog ..p.s. pentru postul anterior
February 4th, 2010 at 01:18
Omu’ de la colt, nu lucrez cu NDA-uri si, daca n-as fi sinistru de lenesa, as updata portofoliul. Este clar ca inceputul e mai nasol, dar iti stabilesti un hourly rate de la care NU CAZI si e OK. Fac smecheria asta de 7 ani. Am facut “part time”, deci fara pretentii aproape tot timpul asta. Daca miscam dosul mai cu spor, aveam 3 masini cumparate, dar luam putine proiecte si mergeam sa zic asa “pe burta”. Am scazut pretul pe freelancing, dar sunt departe de a muri de foame si chiar mai departe de a ajunge la concluzia ca am muncit degeaba. Depinde si cum te vinzi
Dojo´s last blog ..Tu de la cine primesti sfaturi?