De plâns de râs
Pe blogul ăsta nu se plânge. Pentru că nici patroana lui nu plânge decât foarte rar. Pentru că e bine să fii puternic şi foarte bine ancorat în realitate ca să te ia prin surprindere tăvălugul. Uneori, patroanei îi vine să plângă sau să-şi ia câmpii. Şi atunci stă şi se-ntreabă cât de indicat e să plângă blogul? De fapt care-i treaba şi cu blogurile astea? Cât de personal poate fi un blog? Există limite? Există un cod al blogurilor?
Pe de altă parte o regulă de bun simţ zice că nu e bine să-ţi întristezi cititorii. Că doar au şi ei probabil altele pe cap, ce să mai vină să citească despre plânsul de aici. Şi aşa stai şi te-ntrebi: ce imagine lansezi? Că e bine să fii şi intangibilă şi să pari că e totul ok. Şi e bine uneori să arăţi mai uman. Că doar toţi suntem oameni.
Şi plângem.
(Nedo, click to edit this mood.)
April 2nd, 2009 at 13:01
am uitat parola şi nu mai ştiu să intru
April 2nd, 2009 at 13:07
crecă a mîncat-o mîţa
April 2nd, 2009 at 13:24
[...] multe despre articolul din codul penal referitor la uzurparea de calităţi oficiale. nu e vorba de gînduri potrivite, ci de o mică mînie personală potrivită, pentru nişte fapte foarte [...]
April 3rd, 2009 at 08:22
aloooo
e careva acasă?
mi-e foame şi plîng
April 3rd, 2009 at 08:55
alo, da. acasă ni-s, da’ de mâncat nu vă putem ajuta. ca fapt divers, nu ştim să gătim. numai soţul blogului găteşte
April 3rd, 2009 at 09:36
ochiuri
April 3rd, 2009 at 09:45
Ochiuri avem. Căprui sau verzi?
April 3rd, 2009 at 12:05
ma lamureste si pe mine careva? care e legatura dintre postul asta si ala cu pingback? i am confused… si nu imi place
April 3rd, 2009 at 12:07
legătură, legătură. nu e nicio legătură. că nu mai avea pătrunjel la legătură şi de aia nu ai ieşit nici ochiurile cu ceapă.
cam asta ar fi în mare … legătura
April 5th, 2009 at 00:36
Da.
April 5th, 2009 at 09:38
Decit sa tii cu orice pret la o imagine (chiar daca se spune ca face cit o mie de cuvinte), mai bine esti naturala. Si cum reusesti sa ne amuzi, este firesc si natural sa ne faci sa plingem. Este uman sa ai sentimente. N-a ca acum pling! Si m-ai intristat!
April 6th, 2009 at 00:01
Un blog poate fi atât de personal cât vrei să fii tu. Nu există limite. Eu, de exemplu, am scris despre divorţul meu, despre frământările mele, atât cât am vrut. Eu mă exorcizez prin scris. Limitele singur mi le (im)pun şi tot eu pot trece peste ele. Nu există un cod al blogurilor.
April 6th, 2009 at 10:27
bine că mi-a trecut starea aia
)
April 19th, 2009 at 12:19
O persoana foarte importanta pentru mine mi-a zis o vorba mare : “Daca plangi esti slab!” . Si cred ca are dreptate intr-o oarecare masura. Depinde de ce plangi si daca plangi in fata altei persoane.
May 8th, 2009 at 01:27
gata, şi mie mi-a trecut. starea, nu foamea