Gânduri potrivite

Am intrat p’acilea să şterg praful. Am aprobat vreo 3 comentarii, am şters 50 de spam-uri, m-am uitat în jur. Toate bune, nimica nimicuţa nu s-a mişcat de la loc. Intact, aşa cum am lăsat. Mai rămâne aşa o vreme că nici nu respir. La propriu şi la figurat. La propriu pentru că am 32 de grade în casă cu rulourile trase în jos (aşa-mi trebuie că nu mi-am pus aer condiţionat când mă lăfăiam…). La figurat pentru că am de lucru de nu-mi văd capul, copilul, soţul, casa, praful de pe mobili. A, mobili …. pe canicula asta infernală soţul a făcut supremul efort şi mi-a zugrăvit sufrageria azi. Mă rog de el de-o lună. Mobila e gata de 2 săptămâni, le-am zis la meşteri să mi-o ţină la ei în atelier că eu nu am zugrăvit încă. Azi am reuşit. Mă uit în casă e un haos total. Mâine împachetez pruncul cu destinaţia Caransebeş. Măcar acolo poate dormi noaptea că e răcoare. Şi de mâine trebuie să văd cum gestionez timpul: mobili şi lucruri sau traduceri? Trebe’ văzut şi studiat.

Ah, da. Nimeni nu angajează. E vară, e soare nu le arde de interviuri, probabil. Sau nu prezint interes. Indiferent, nu regret. Dacă merge tot aşa până-n toamnă nici nu mă mai angajez niciunde. E plăcut să stai acasă să ai timp să savurezi cafeaua. Ah, cafeaua. Am făcut o cafea azi de-am zis că-mi stă inima-n loc. Pff.Tare.

Au sosit şi pensulele mele şi primer-ul. I now feel complete.

Cireşele sunt bune. A apărut timid şi porumbul. Soiul ăla dulce dulce, modificat genetic cu boabe dese pe ştiulete. Un deliciu. Şi roşiile alea lunguieţe olteneşti. Deocamdată tot de seră da’ au gust de roşii, semn că tot oltenii cultivă cele mai bune roşii. Şi mierea de salcâm proaspăt stoarsă. Cu gust intens de ceară şi floare de salcâm şi albă-albă la culoare.

Şi oscilez dacă să mă tund scurt sau nu. Şi gata.

Peste 3 săptămâni plec în Deltă. La capătul lumii, acolo departe-departe unde nu circulă maşini, cu barca pe canale, printre stuf şi pelicani şi nuferi. Şi sper să mănânc şi raci. Şi sper că se va sătura şi soţul de pescuit să nu mai aud de undiţe până la anul.

Şi gata. Vă salut, vă doresc concedii plăcute şi relaxante. Good bye!

PS: Ah, a reapărut guma Turbo. Aia de la Italia ‘90 şi apoi SUA ‘94. Acelaşi gust, aceeaşi gumă tare. Acum şi cu tatuaje. Aceleaşi emoţii. Mă încearcă o tristeţe că s-au dus vremurile alea. Că România nu joacă la Mondiale, ci prin cluburi de noapte. Ce vremuri, ce emoţii, ce goluri. Argentina-România, România-Suedia. Apogeu şi declin. La alb-negru, da. M-am uitat la SUA ‘94, la tot campionatul la un Diamant alb-negru. Şi apoi seara pe stradă ne adunam cu toţii şi toatele să ne uităm la cartonaşele Turbo. Italia ‘90, ce imn de Mondiale. Ce Maldini superb. Şi ăla, de-i zicea Roberto Baggio. Şi Batistuta. Ştiţi ce intens l-am urât pe Vlădoiu? Bietul amărât….

Posted amalgam |