Despre oameni toxici
Nu ştiu dacă vi se întâmplă vreodată să întâlniţi oameni care să vă strice buna-dispoziţie de cu dimineaţă. Ei bine, fie sunt eu mai preten mofturoasă din fire, fie am cel mai mare ghinion posibil să-i întâlnesc eu pe toţi. Azi ne-am trezit la 7 şi am suspinat fericită că ajung în sfârşit la timp la birou. La 10 adică. Şi aş fi ajuns dacă:
banca unde plătesc rata ar fi avut program de la 8. Dar nu, a avut program de la 9, 10 minute a durat până s-au aprins/încărcat calculatoarele şi imprimantele, 10 minute a durat până au alimentat coli în imprimante şi până şi-au şters praful de pe mesele de lucru, 10 minute a durat până s-a iniţializat programul, 5 minute a stat omul din faţa mea. Calculaţi şi voi.
În timp ce aşteptam de la 8.30 până la 9 să deschidă la bancă am zis: “ia să mai rezolv eu o treabă”. Şi mi-am plătit abonamentul Cosmote. Fiind în centru, cu loc de parcare găsit pe bune şi ocupat serios (ceea ce rar se întâmplă) zic iarăşi “ia să mai rezolv o treabă”. Şi mă îndrept spre grădiniţa Lenau să înscriu maimuţa. Că cică trebuie să mă prezint, nu e suficient telefonul de sus dat 
(acuma eu nu înţeleg asta cu pilele. dacă funcţionează ar trebui să te ajute până la capăt nu …? 
). No, ajunsă la găndăniţă, uşa închisă. Interfon grădiniţă şi direcţiune. Sun la direcţiune, nimeni. Sun la grădiniţă, nimeni. Sun la soneria antică, nimeni. Bifat în sensul că nu am reuşit.
Na, bun, mi-am stors creierii ce alte treburi am până la ora 9 când deschide banca. Ah, da. Ia să intru eu la Longman să-mi cumpăr o carte de engleză pentru o fetiţă cu care fac lecţii. Intru. O doamnă la un 486. Un domn pe un scaun şi o puştoiacă pe alt scaun. Un fum să-l tai cu cuţitul, o încăpere mică. Intru, dau bună ziua şi aştept. Doamna tastează de zor preocupată. Când o tastă, când un fum. Aştept. Doamna catadicseşte să-şi ridice privirea. “Aveţi vă rog….” Îmi indică un stand şi-şi întoarce privirea spre monitorul ei. Caut, citesc, mă mut la alt stand, iară caut, iară citesc. Nu mai e nici Longman ce-a fost 
În final, pentru că mi s-a părut destul de exagerată (ca să nu mai vorbim că era şi toxică la propriu cu fumul ei) nu am rezistat şi i-am comunicat că “mi se pare cel puţin ciudat pentru o librărie să tolereze fum să-l tai cu cuţitul şi oricum fumatul în spaţiile publice este interzis prin lege”. S-a uitat mirată la mine. Să sper oare că a fost o lecţie?
Da, un început minunat pentru o zi mohorâtă de miercuri.
Bifat: rata, abonamentul
Bifat nu: grădiniţa, cartea
O zi superbă să aveţi!
March 18th, 2009 at 11:57
mai sunt si vampirii energetici a caror prezenta te seaca de energii si fiecare zi petrecuta alaturi de astia este un adevarat chin
March 18th, 2009 at 12:00
pfff, am auzit şi de ăştia. sper să nu am vreodată de-a face cu unul …
March 18th, 2009 at 12:51
Longman e o librarie care are si carti de la editura aceea englezeasca, exagerat de scumpe? Eu visez de juma’ de an la o antologie a literaturii englezesti…si inca nu m-am indurat sa dau 300 de lei pe ea. Iar vanzatorii isi permit sa le si “afume”….
Romania!
March 18th, 2009 at 14:07
Iaiiiiii chiar ca nu e un inceput prea bun. Cat despre EDUCATIE – ca despre asta vorbim – mai greu gasesti asa ceva in Romania. Trist.
March 18th, 2009 at 14:15
Plin de oameni “amabili” în România noastră. Cred că prefer zâmbetul prefăcut al nemţilor; măcar la ei clientul e rege…
March 18th, 2009 at 14:31
Menialy, Longman e o editură despre care eu trăiam cu impresia că e de lux. Cărţi frumos colorate, conţinut premium, preţuri mari. Nu au aici antologia aia a literaturii englezeşti (cel puţin nu în dugheana [despre care ştiam că e reprezentanţa lor] unde am nimerit eu). Cu grădiniţa…. mă depăşeşte problema. Oricum am fost pe la 8.30 măcar atunci să fi ajuns şi ei
)
Ina, termenii educaţie şi România încep să aibă o evoluţie din ce în ce mai paralelă la noi în ţară…
Cinzia, aşa mi-am imaginat şi eu. Dacă nici într-o librărie nu eşti tratat cum trebuie …
March 19th, 2009 at 12:41
Da, exista oameni toxici, da’ ei nu se gasesc numai in viata reala, ci si in cea virtuala. Citesti ceva si brusc te ia cu transpiratii de nervi.
March 19th, 2009 at 12:42
Aşa-i. Acuma eu, ca omul cu frica … blogului, sper că nu te luară transpiraţiile p-aici de ţi-ai amintit brusc de ei
March 19th, 2009 at 12:47
March 19th, 2009 at 13:09
Ştiu
Mi se întâmplă şi mie. Acuma pur offtopic, sau poate nu, balanţele astea zici că-s croite pe-o măsură 
March 19th, 2009 at 16:36
şi eu sînt fumător, din păcate nu am 486. ce e aia? un autobuz?
March 19th, 2009 at 16:40
da, un autobuz la care e cuplat un monitor din ăla îngălbenit de vreme la care or murit toţi pixelii, cu un mouse fără rolă şi o tastatură Genius. şi cu fumatul mai moale că e toxic