Din colbul visului – partea a II-a
Că se despart înţeleg. Că pleacă unii pentru că au fost cenzuraţi şi pentru că ei făceau toată munca şi alţii culegeau roadele, înţeleg şi asta. Nu înţeleg de ce nu au plecat atunci când a început cenzura şi problemele şi pleacă abia acuma, însă să zicem că pot trăi cu asta. Ce NU pot să pricep e de ce se împroaşcă noroi. Şi, culmea, o fac numai tinerii. De unde se vede treaba că titulatura de “seniori” nu s-a dobândit degeaba. Adică de ce după 4 ani în care ai trăit şi bune şi rele, (mai ales bune), cu succesul aferent, după ce ai profitat din plin de renumele şi prestigiul unei publicaţii care, indiferent ce se mai spune, rămâne cea mai bună publicaţie românească tipărită, după ce ai învăţat tot ce s-a putut învăţa de la seniorii ăia ce-i huleşti acuma, de ce după toate astea, scuipi unde ai lins, întorci spatele şi crezi că tot capitalul pe care-l iei cu tine e mai valoros decât ce laşi în urmă? Ei bine, tocmai ura şi vorbele astea urâte aruncate fără rost, bălăcărerile internetice şi tot mâlul aferent nu fac decât să spună cu totul altceva.
Cred că noul caţavencu va fi în sfârşit un demn urmaş al ilustrului personaj omonim. Pentru că la fel ca Nae, noii caţavenci sunt oportunişti, rău intenţionaţi, oarecum demagogi (vezi acuzele de cenzură, venite hăăăt târziu…) orgolioşi şi agresivi pentru că simt că deţin puterea. Să sperăm doar că nu va fi nevoie să devină umili, supuşi şi linguşitori pentru că fie roata cât pătrată, tot se mai învârte-odată …
Iar ca logo al noii reviste, sugerez, domnilor, o mască….
March 8th, 2010 at 12:53
Am lucrat in trust 3 ani, la “divizia radio” sa zic asa. Cunosc din “catavenci” cateva persoane, am cunoscut “stafful” din trust etc. Am avut sansa de a discuta cu niste oameni exceptionali si asta nu ti-o poate lua nimeni. Nu a fost totul luminos si frumos, niciunde nu este asa. Este bine sa stii sa iei dintr-o relatie (chiar si de serviciu) lucrurile frumoase si peste restul sa lasi o tacere politicoasa. Tigania nu denota caracter.
Dojo´s last blog ..Cate bai trebuie sa aiba o casa?
March 8th, 2010 at 12:54
Exact. Şi vezi tu, indiferent ce şi cum, ăia vechii, seniorii, nu prea au intrat în ţigănie…
March 8th, 2010 at 22:19
“după ce ai învăţat tot ce s-a putut învăţa de la seniorii ăia ce-i huleşti acuma, de ce după toate astea, scuipi unde ai lins, întorci spatele şi crezi că tot capitalul pe care-l iei cu tine e mai valoros decât ce laşi în urmă?” – cred că ai spus tot ce era de spus cu această frază! este răspunsul pe care ar trebui să şi-l asume, dar sunt prea laşi!
Iguana´s last blog ..Nopţi fără hotar – I
March 9th, 2010 at 09:40
Da. Şi din toate astea, cititorii au cel mai mult de pierdut.
March 10th, 2010 at 19:16
Apreciez faptul ca cele doua tabere mentin totusi un anumit nivel al discutiei. La urma urmei e o placere sa urmaresti si o disputa intre intelectuali – fara obscenitati, gratuitati si rautati ieftine.
Pe de alta parte insa: chiar daca nu ne place ceea ce se intampla – poate totusi asta inseamna evolutie si imbunatatire. Cine stie? E in firea lucrurilor, la urma urmei, ca generatiile noi sa le dea in cap celor vechi. Traim si vedem
March 11th, 2010 at 10:01
Foarfeca, bine-ai venit pe-aici
Mie mi se pare însă că am ce să le reproşez ambelor tabere: seniorii au dat-o în metafore
)) pe când tinerii, mult prea impetuoşi sunt cam răutăcioşi şi nedrepţi, având în vedere că au stat 4 ani (unii şi mai mult) într-o redacţie pe care acum o dispreţuiesc. Blogul lui Cătălin Prisăcariu e un exemplu bun în acest sens.
În rest, da, concurenţa aduce evoluţie şi, să sperăm, şi îmbunătăţire…
March 11th, 2010 at 21:34
Eu am stat la Academia Caţavencu peste 13 ani, şi n-am scuipat pe nimeni.
Ţi-am dat dreptate şi la mine pe blog: aşa e, trebuia să ne cărăm în 2006. Ne-am cărat acum.
March 12th, 2010 at 09:43
Domnule Iulian Tănase, pentru mine este o onoare faptul că aţi comentat aici. Îmi pare rău că în condiţii mai puţin fericite. Aşa cum am spus şi în comentariul adresat direct dumneavoastră, dintre academicienii plecaţi, unii tratează situaţia foarte demn şi onorabil. Pentru ei, Revista Kamikaze merită citită. Alţii, din păcate (şi dacă nu aş fi la fel de tânără aş pune-o pe seama “ale tinereţii valuri”) sunt prea acizi. Şi vorbesc aici precis şi la obiect de Cătălin Prisăcariu. Sau poate mă înşel ……
Tatiana