Gânduri potrivite

Tragedia de a ne confrunta cu manele, şmecheri, piţipoance, democraţie, libertate de exprimare, telenovele, într-un cuvânt cu cea mai crasă incultură, lasă amprente grave asupra generaţiilor noi. În şcoli, se ştie, educaţie/carte nu se face. Nici profesorii, altădată foarte buni, din garda veche, cu facultăţi absolvite corect, nu mai ştiu să vorbească. Greşeli gramaticale nu mai apar acum numai în piaţă, în fabrici şi în orice alte locuri cu personal cu studii medii. Nu, acuma ne confruntăm cu geşeli gramaticale şi englezisme pe posturile naţionale de televiziune, la noile modele din showbiz, în presa scrisă, la tribunal, în instituţii publice, adică în locuri unde bunul simţ cere persoane cu studii superioare.

Când sunt întrebată “cum eşti?” ce ar trebui să răspund? Grasă? Brunetă? Balonată? Sexy? Aşa ar trebui. Însă “cum eşti?” vine de la “how are you?” care înseamnă “ce faci?” …. Deci musai să răspund cu “bine, mulţumesc”.

Şi când aud o expresie de genul “trebuie să ne asumăm credite pentru vorbele noastre”, nu pot decât să stau să mă întreb: oare cam câte credite trebuie să-mi asum? Pe ce perioadă? Ce dobândă? Cât e rata? Dar nu, expresia vine de la “I take credits for..” şi înseamnă de fapt “a-ţi asuma răspunderea ….”.

Ne vom vindeca vreodată de cancerul inculturii? Vor mai citi copiii o carte vreodată? Le vor mai spune părinţii poveşti înainte de culcare?

Posted limba română |