Gata
În ultimele săptămâni m-am înfierbântat mai mult decât era cazul având în vedere că oricum nu pot schimba nimic. Nişte vorbe goale, lipsite de rost, câteva articole citite, filmuleţe pe youtube şi mult timp pierdut alimentându-mi o ură împotriva comuniştilor de acum 50 de ani şi împotriva comuniştilor de acum. Nu au avut niciun rost demersurile mele, nu a avut niciun sens să-mi amărăsc sufletul cu amintirile unor suferinţe şi gânduri rele împotriva unora şi altora. Mi-e greaţă să mă uit la televizor. Am stins astăzi televizorul de 3 ori şi de 3 ori l-am reaprins.
S-a adus astăzi în discuţie un concept nou. Deşi l-au adus în discuţie persoane pe care nu le agreez. Este vorba despre reconcilierea cu trecutul. Sunt perfect de acord. Primul pas către evoluţia omului este iertarea. Iertarea este dată de Dumnezeu, la fel de dreaptă şi sfântă ca şi suferinţa. Cred că şi cei persecutaţi de oprimarea totalitaristă au iertat. Şi ar vrea să doarmă liniştiţi. De la iertare la uitare sunt câţiva paşi. Putem ierta fără să uităm niciodată. E bine să ascundem într-un con de umbră faptele care ne înjosesc ca popor şi să mergem mai departe. Acum, la 20 de ani, fantomele unui trecut sumbru ne fac prea mult rău. Consecinţele celor 50 de ani de dictatură comunistă sunt imprimate adânc în trăsăturile naţiei române şi vor mai trece 50 de ani până ne vom debarasa de ele şi vom evolua ca indivizi.
Omagiile şi gândurile mele vor merge întotdeauna către cei care au luptat drept, către cei care s-au sacrificat, către cei care au murit pentru crezul lor.
December 2nd, 2009 at 11:15
Corect. Să iertăm dar să nu uităm! Altfel greşelile trecutului sunt uşor de repetat. Nu cred că avem nevoie de o reconciliere cu trecutul. Avem nevoie de o reconciliere cu noi, românii. Să ne împăcăm între noi: cei care au luptat împotriva comunismului cu cei care au stat 45 de ani cu capetele plecate. Cei care au fost daţi afară din şcoli de comunişti să se împace cu fii nomeclaturiştilor.
Fără o reconciliere naţională (dar nu cu trecutul) nu vom fi o ţară întreagă. Dezbinarea nu este numai pe placul duşmanilor noştri, este şi provocată. Să fim înţelepţi!
.-= motanes´s last blog ..A venit iarna şi nu prea =-.
December 2nd, 2009 at 11:18
Ştii, motanes, eu nu am nimic cu nimeni care a fost fiu de nomenclaturist. Chiar mi-ar putea fi prieten(ă). Eu am ceva cu cei care mai vor să conducă ţara asta. Şi nici cu ăia nu aş fi avut nimica, dacă ar fi făcut-o ducând ţara spre bine, nu spre rău
Dar nu am să-mi mai amărăsc sufletul pentru că oricum sunt jocuri care ne depăşesc pe noi, muritorii de zi cu zi.
December 2nd, 2009 at 12:22
Zău! Cred că timişorenii îi vor ierta pe comunişti când vor avea tupeul să iasă în faţă şi să spună “da dom’le, ne pare rău că reprezentăm nişte torţionari, hoţi şi laşi”. Cât timp şobolanii roşii tac şi fac pe virginele, sorry.
Unui biet antrenor de fotbal i s-au purtat sâmbetele 20 de ani. Şi ce-i cerea galeria lui Lucescu? Atât, să iasă în faţă şi să spună că, da dom’le, eu v-am făcut rău, îmi pare rău astăzi, mă puteţi ierta? Şi uite că nu l-au iertat.
.-= dAImon´s last blog ..Cu politică. =-.
December 2nd, 2009 at 12:43
dAImon, ştiu ce vrei să spui. Dar consider că am scris destul pe tema asta. Am obosit. Şi ura nu face bine. Sau cel puţin ura care iese de sub control. Aşa că voi încerca să mi-o ţin sub frâie. Mor ei şi vechii comunişti, iar cei noi, nu vor putea să fie asemeni vechilor. Cel puţin sper
December 2nd, 2009 at 14:41
Pai tu tine-ti-o, asa e si fain, dar initial crezusem ca te adresezi tuturor timisorenilor prin insemnarea asta. Si noah, ziceam doar ca it won’t work
.-= dAImon´s last blog ..Cu politică. =-.
December 2nd, 2009 at 14:48
Nu, nu mă adresam timişorenilor. Doamne fereşte! Că doar nu am scris ultimele 5 articole sau câte-or fost numai aşa de flori de cuc. I love you, Timişoara!