Gânduri potrivite

No, cumulând mai multe subiecte despre care tocmai am citit pe diverse bloguri, îmi adun şi eu gândurile şi le aştern pe monitor pentru posteritate.

Nu ştiu cât s-a văzut până acum din ce-am scris pe-aici, dar nu cred că mă pot lăuda de cu o profunzime a trăirilor şi existenţei în general. Mă încadrez probabil în valul de feministe care nu gătesc, muncesc de le sar capacele, au grijă de copil (existând mereu o vină că nu suficient), au şi-un soţ care munceşte şi el (în cazul fericitelor soţul ăsta găteşte) etc. Ei bine, dacă nu mă pot lăuda cu o anumită profunzime atunci măcar să mă laud cu faptul că sunt extraordinar de dificilă. Extrem de greu de suportat, cu toane şi mofturi şi aere de perfecţionism. În condiţiile astea nu oricui i-ar fi uşor să stea pe lângă mine.

Referindu-mă aici la nişte aspecte strict superficiale (pentru că nu intrăm în detalii pe blog) vreau să înşir câteva aspecte pe care dacă nu le-ar avea, n-aş putea să trăiesc cu el:

- din ciclul: “capacul WC şi pasta de dinţi”. Obişnuită în familie cu un exemplu masculin care de la uşa de la intrare şi până la baie lăsa câte un obiect vestimentar pentru a-l strânge exemplul feminin (vorbesc aici de mama şi tata), am ajuns la o stare de exigenţă fără precedent în ceea ce priveşte acest aspect. Norocul, doar norocul, a făcut să nu nimeresc un exemplu la fel ca cel din copilărie. Putem vorbi chiar de polul opus. Adică soţul meu nu numai că-şi pune toate hainele la loc, dar: se descalţă la uşă (adică pe casa scării), îşi scutură toate hainele pe geam înainte de a le pune în dulap, lasă capacul jos la vasul de toaletă (ambele), nu scoate pasta de dinţi din tub apăsând de mijloc, îşi spală vana după ce iese din ea, nu lasă stropi în chiuvetă. Şi nici păr. Asta din rândul detaliilor. Pentru că: aspiră zilnic, spală pe jos, mă ajută la absolut tot ce ţine de curăţenie (de la schimbat lenjerii până la frecat acelaşi vas de toaletă). Şi da, el găteşte la noi în casă.

- din ciclul: “ce naiba era în tubul ăla verde că mă ustură pielea capului de mor” (asta a zis tata când s-a spălat pe cap cu gelul de faţă răcoritor, cu mentă a lu’ soră-mea), soţul meu are şampon cu balsam pe care şi-l alege singur cu foarte mare atenţie şi răbdare (şi nu uită să-mi spună să nu încurc şampoanele), cremă de corp, cremă de faţă, gel de faţă pentru puncte negre (ba chiar am primit critici că nu am mai cumpărat demult gel din ăla) , cumpără cu de la sine iniţiativă mirositoare prin casă şi tot felul de chestii de decor;

- din ciclul: “ce-a mâncat copilul azi” tot soţul ăsta al meu are în cap meniul pentru toată săptămâna doar-doar o vrea şi puştiul nostru să guste câte ceva, are cele mai diversificate metode de a-l păcăli (da’ şi băiatu’ nostru-i deştept că nu se lasă prostit), a urmărit pas cu pas etapa diversificării, a ales cot la cot cu mine cremele de corp să nu-i irite pielea mucosului, îi citeşte în fiecare seară (mă rog când e acasă), îi face baie şi-l spală pe dinţi (că bineînţeles, răbdarea în familie s-a concentrat toată la el şi reuşeşte să-l clătească pe cap pe mucos fără urlete).

- din ciclul: “mai lasă naibii laptopul ăla că de 3 ore tot zici că ai de tradus şi nu te mai aud tastând”, tot el e cel care mă suportă tolănită pe partea mea de canapea, ba îşi mai curăţă singur şi cartofii pentru pireu (deşi era vorba că eu fac munca de jos la bucătărie).

Vom evita în mod delicat să discutăm despre orice alte aspecte care nu au fost incluse aici.

Posted personal |