Pasiunea mea, traducerile
Vorbesc foarte rar aici despre munca mea. Munca mea înseamnă traduceri. Nu am scris despre asta până acum tot ca să nu-mi fac publicitate prin intermediul blogului 
S-ar putea să am şi aici o obsesie, dar, aşa cum spunea un prieten, obsesiv-compulsivă e toată natura mea. Scriu acum pentru că aşa simt.
În 2003 când am terminat facultatea ştiam prea puţin despre ce înseamnă o traducere. În urma unui test, la finele lui 2004 m-am angajat la un birou de traduceri din oraş. Experienţă nu aveam, dar una din cerinţele cheie în meseria de traducător este să cunoşti bine limba în care traduci şi limba din care traduci. Şi bine înseamnă: gramatică, ortografie, vocabular, cultură, obiceiuri, jargoane, literatură în limba respectivă.
Lucrurile s-au schimbat, am evoluat, am lucrat independent, am renunţat la traduceri din/în germană pentru că la germană nu cunosc atât de bine câteva din criteriile de mai sus şi anume: vocabular, cultură, jargoane. M-am axat mult pe engleză şi conjunctura a făcut să primesc tot mai multe proiecte pe traduceri medicale [în special farmaceutice şi studii clinice].
Îmi place să traduc. Fiecare text e diferit, îl manipulez cu ajutorul tastelor până când sensurile se aşează* firesc, ca şi cum ar fi fost scris în limba aia. Îmi place să sucesc frazele, mă feresc să păstrez stereotipiile limbii din care traduc. Propoziţiile trebuie să curgă, să fie melodioase şi inteligibile. Îmi place să mă adresez publicului ţintă [în măsura în care am habar pe unde ajunge traducerea mea] şi mă feresc de neologisme în texte adresate publicului larg şi de cuvinte plafonate în texte ştiinţifice. Îmi place să convertesc titlurile, punctuaţia, paragrafele să adaptez totul limbii în care traduc [ca să se-nţeleagă: în engleză, de ex., în titluri fiecare cuvânt este scris cu majusculă; în română, numai primul cuvânt]. Nu-mi place să preiau englezisme şi încerc să traduc toate cuvintele [de exemplu am o problemă cu cuvântul "determinare" folosit în limba română cu sensul de "hotărâre, ambiţie de a face ceva", venind evident de la "determination" din engleză].
Am citit multe texte traduse în care nu s-a acordat atenţie multor detalii. Rezultatul este un text fad, fără personalitate, care nu transmite decât nişte sensuri. Nu atrage, nu e melodios, nu e cultivat.
Îmi place să aranjez în pagină, să folosesc anumite fonturi [de exemplu nu scriu niciodată cu Times New Roman]. Când traduc acte, îmi place să fie impecabile, să se vadă că am pus suflet în alea câteva rânduri.
*[corect conform DEX este "aşază"]
December 28th, 2008 at 21:41
Însemnarea asta mi-a umplut inima de speranţa că mai există oameni care fac lucruri bune cu pasiune…
December 28th, 2008 at 22:45
Felicitarile mele, eu am facut in primul an de facultate medierea comunicarii(pe romaneste, traduceri). Mi-au iesit fire albe nu alta!Nu am stare , nu am simtul pentru detalii si nici nu sunt o persoana inclinata spre activitati care necesita migala. Doamne ajuta ca nu mai fac si anul acesta. E o munca grea si foarte solicitanta iar daca nu o faci cu placere rezultatele sunt ca atare. Observ o multime de gafe prin carti. La unele chiar ma urmareste gandul ca ar fi sunat mai bine in limba in care a fost scrisa si ca traducatorul e de vina ca nu imi place cartea. Cel mai bun exemplu”zanele punkiste de la New York” nu stiu daca stii cartea dar e cel mai bun exemplu de traducere facuta prost.
December 28th, 2008 at 23:04
@Cinzia, eu cred că mai există oameni foarte buni profesionişti. Dar pasiunea este un ingredient cheie. Dincolo de orice alte motivaţii, care nu sunt totuşi de neglijat
@număplictisi, unul din motivele pentru care există atâtea cărţi prost traduse este acela că editurile plătesc extrem de prost. Şi atunci traducătorii buni fug de edituri. Sigur, mai există şi excepţii. Aici se încadrează cei cu extrem de multă pasiune
Şi da, un traducător este şi el esenţial atunci când cititorul decide dacă-i place sau nu cartea …
February 23rd, 2009 at 14:59
Si eu sunt traducatoare, si o fac cu pasiune, dar traduc numai carti. La inceput traduceam acte, legi si uram sa fac asta. Apoi am descoperit lumea traducerii cartilor si m-a cucerit definitiv. Pun suflet in ceea ce fac si ma simt implinita de fiecare data cand vad o carte tradusa de mine in vitrina unei librarii. Consider ca e o meserie care iti poate aduce multe satisfactii.
February 23rd, 2009 at 15:01
May 6th, 2009 at 19:55
am citit cu drag ce ai scris! meseria asta a noastra e o meserie grea, si daca nu e facuta exact asa cum ai descris tu – cu inima, dar si cu mintea, aduse laolalta, e fara rost.
May 6th, 2009 at 21:57
Zazuza, bine-ai venit. Culmea, în meseria noastră inima e la fel de importantă ca şi mintea pentru o reuşită
May 22nd, 2009 at 20:50
Aveti timp liber practicand meseria asta ? Si mie mi-ar placea sa urmez traductologia dar nu stiu daca voi avea timp si pentru altceva sau daca nu ma voi obosi prea mult.
May 22nd, 2009 at 23:04
Irina, bine-ai venit.
Ca să sintetizez: trebuie să ai pasiunea în sânge. În rest, da, ocupă foarte foarte mult timp. Ca să ajungi să poţi să te întreţii din traduceri (pentru că sunt prost plătite) trebuie să lucrezi enorm de mult, chiar şi noaptea şi trebuie să te lupţi cu tine să-ţi faci timp. Era o perioadă în care munceam cvasi non-stop până când un colaborator mi-a spus să urmăresc filmul Click cu Adam Sandler. De atunci ceva s-a schimbat şi mi-am dat seama că nu merită atâta muncă. Pasiunea mai există, însă e mai cumpătată.
)
Să urmăreşti noul blog, vei afla acolo cam foarte multe
(Sau poţi să-ţi iei un soţ miliardar şi-ai terminat
May 23rd, 2009 at 21:32
Si din interpretare ? Eu as vrea sa devin interpret dar nu vreau ca asta sa imi ocupe tot timpul. Ma gandesc cu parere de rau la cei care sunt profesionisti in ceea ce fac,dar nu au viata personala. Nu as vrea sa ajung ca ei … Multumesc pentru raspunsul prompt.
May 24th, 2009 at 07:49
Problema este că traducerile şi interpretariatul sunt o meserie ca toate celelalte. Fie i te dedici, fie o laşi baltă. Interpretariatul nu are cum să-ţi ocupe tot timpul. Pentru că în general conferinţele sau evenimentele care necesită interpret au loc până în prânz etc. Teoretic. Practic, dacă ai noroc pot exista lungi sesiuni cu deplasări etc. Ar trebui bine stabilit întâi ţelul şi apoi ales ce şi cum: adică vreau să fiu traducător-interpret pentru că-mi place, pentru că se câştigă bani sau pentru că e o meserie facilă? Nu merg toate trei la un loc
Şi apoi se stabileşte dacă merită sau nu.
June 29th, 2009 at 19:13
Eu mi-am dorit dintotdeauna sa fiu traducator, acum sunt pe cale de a deveni unul si am emotii pentru ca vreau sa fac treaba bine.
July 7th, 2009 at 13:51
Biroul de traduceri legalizate XXXXX* dispune de servicii complexe de interpretare şi verificare a textelor ,deoarece cu 23 de limbi oficiale in EU sunt posibile peste 506 combinaţii lingvistice de traducere si fiecare limbă poate fi tradusa în alte 22 de limbi. De asemenea, am elaborat norme stricte pentru garantarea eficacităţii lucrarilor şi pentru menţinerea unor costuri rezonabile. Ca regulă generală, translatorii redau în limba lor maternă texte dintr-o versiune originală. Însă, după ultimele extinderi ale UE şi creşterea numărului de combinaţii lingvistice posibile, a devenit uneori dificil de găsit traducatorul care să stăpânească o anumită combinaţie de limbi, în special atunci când este vorba de limbile cel mai puţin răspândite la nivelul Uniunii Europene. Pentru traducerea textelor redactate în aceste limbi, biroul nostru a creat , prin urmare, un sistem de limbi „pivot”, care presupune traducerea textelor mai întâi în limbile cele mai utilizate (engleză, franceză sau germană). În timp, şi alte limbi comunitare (spaniola, italiana şi polona) ar putea deveni limbi pivot, folosite in traducerea diverselor texte.
*Comentariu editat de autorul blogului pentru încercare de publicitate gratuită şi neautorizată.
July 7th, 2009 at 14:13
Traduceri legalizate, sunt convinsă de asta. Totuşi, nu am înţeles de ce aţi crede că permit publicitatea neautorizată. Şi gratuită
January 11th, 2010 at 08:55
Sunt postari vechi, dar atât de actuale…. Sunt traducător autorizat de peste 20 de ani, din 1988. Am terminat engleză-franceză la Iaşi. Din facultate mi-aş fi dorit sa devin traducătoare dar nu s-a putut, sau poate nu am avut eu “legăturile” potrivite… Oricum nu pot decât să amintesc cu enormă recunoştinţă numele celor care m-au orientat în această direcţie prof.Horia Hulban şi prof. Grigore Veres. Daca ar trebui să aleg acum, tot asta aş alege. Am stat în învăţământ aproximativ 10 ani şi jumătate, la început navetă mai apoi în oraşul natal. Dar niciodată nu am avut o adevărată chemare pentru învăţământ deşi elevii m-au iubit şi s-au vărsat lacrimi serioase când am plecat. Îmi place enorm să traduc, poate sună ciudat, dar îmi place din ce în ce mai mult. Mă bucur că există internetul, această sursă inepuizabilă de informare. Îmi permit acum să aleg ce îmi place, am o clientelă constantă de societăţi şi nu lucrez contra cronometru ! Mai bine refuz decât să predau o lucrare făcută pe fugă, poate chiar fără verificare…
Întotdeauna am considerat că este o profesie nu doar bine remunerată ci şi plină de satisfacţii, de perpetuă competiţie cu tine însuţi.
Vă doresc succes tuturor celor cu adevărat pasionaţi ! Iar dacă nu simţiţi cu adevărat “chemarea” vă sfătuiesc să abordaţi o altă profesie. Numai bine !
July 20th, 2010 at 17:31
felicitari ai apucato pe drumul cel bun.