Reţeta de educat copii
Am avut parte duminică de o întâmplare supărătoare. Şi o voi povesti la modul personal, cu detalii plictisitoare. Şi voi ruga pe cei care au păreri să şi le exprime. Acum mi-a trecut, dar duminică nu mi-a fost tocmai bine pe tema asta (se poate afirma chiar că am vărsat câteva lacrimi în propriul alcov).
Am fost în vizită cu Alexei la un fost coleg de facultate, cu un băieţel mai mic cu 6 luni, coleg cu el la găndăniţă. Ca să fiu foarte scurtă mentalităţile noastre, ale părinţilor, sunt complet diferite. De educare a copilului. Metoda lui şi a soţiei se axează mult pe fericirea copilului. Adică: dacă el e fericit făcând orice doreşte, să nu-i suprimăm identitatea. A mea şi a soţului (care din nefericire nu era prezent la vizita asta, îndeletnicindu-se cu o treabă mai plăcută, cum ar fi pescuitul la Dunăre) se axează mult pe stricteţe. Şi multe reguli. Reguli fără firimituri în casă, reguli fără stropi în baie, reguli cu hainele împachetate, reguli de neţipat prin magazin şi tăvălit după bomboane pe băţ, reguli de ne-aruncat pe jos hârtii, reguli de ne-uitat la televizor decât la unele desene, reguli de strâns toate jucăriile înainte de culcare, reguli de mâncat numai la masă, reguli de descălţat la uşă, reguli de ne-vorbit dacă mama sau tata vorbesc cu altcineva, reguli de spălat pe mâini, pe dinţi, reguli de purtat pantofii de ploaie, pantofii de soare, reguli de nu luat jucării de acasă la grădiniţă că sunt alţi copii care nu au (de m-am şi trezit că l-a întrebat îngrijitoarea una din îngrijitoare dacă n-are mama bani să-i cumpere vreo maşinuţă să aducă cu el la grădiniţă; cum dai nu dai bine), reguli de stat în scaunul de maşină cu centurile puse, reguli de dormit la prânz la ore relativ fixe, reguli de adormit seara la oră fixă. Într-un cuvânt, foarte multe reguli. Un copil care creşte cu prea multe reguli creşte robotizat, e drept. Dar cei 4 ani de predare la liceu m-au învăţat că părinţii sunt singurii vinovaţi de carenţele de educaţie şi faptul că progeniturile lor nu dau 2 bani pe şcoală. Şi că permisivitatea excesivă nu înseamnă fericire.
Până aici totul ar fi bine. Fiecare cu metoda lui de educaţie.
Dar. În public Alexei e destul de timid. Extrem s-ar putea spune. Nu socializează decât foarte târziu, pe finalul evenimentului, să zic aşa. Plus de asta, fiecare copil pe teritoriul lui e stăpân şi-n deplasare stă mai retras. Iar acum era, evident, în deplasare. No, şi după câteva momente în care s-a apropiat de fusta mamei că trântise câte ceva, sau i se lua o jucărie, a fost etichetat de către gazde drept fetiţă. N-am zis nimica, până când nu mi s-a reproşat că eu sunt vinovată, că va ajunge la 30 de ani să-i aranjeze mama cravata. Că eu, prin comportamentul meu autoritar îi inhib identitatea…
Şi m-a pus pe gânduri. Când am ajuns acasă am sunat la mama pentru comparaţii genetice ca să-mi amintească ea când m-am deşteptat eu din fetiţa care nu se mişca din poartă la bunici în rocket woman care rezolvă orice-şi propune. Am sunat la soacră să întreb cum era tat-su în copilărie (deşi ştiam clar că o fost un mototol de-l băteau toţi copii, deşi era cel mai zdrahon). Am sunat la o mătuşă să întreb fiu-su care era mototol de mic cum a evoluat (acuma bate toţi copiii la grădiniţă). Am sunat la fini să întreb unde naiba greşesc eu (fina e educatoare, cu metode de educaţie din cele mai pertinente).
Deci dară, cam cum merg lucrurile astea? Decât fetiţa lu’ mama, mai bine bătăuşul clasei… Pe de altă parte, valoarea (asta sună manelistic) nu se impune prin violenţă, ci prin inteligenţă.
Deci, dară?
editare ulterioară: azi-dimineaţă, cealaltă îngrijitoare m-a rugat să nu mai vină cu nicio maşinuţă că se bat copiii pe ele şi se strică. 
June 2nd, 2009 at 22:31
ghinion. ai dat si tu de problema de care s-au lovit inaintea ta generatii de parinti. faptul ca alexei are o viata guvernata de reguli o sa il faca sa fie un adult care respecta legea, face numai ce e bine samd. lucruri bune la urma urmei care vor fi apreciate la un moment dat de o femeie de treaba care ii va fi alaturi in viata (ca la urma urmei, spre asta tindem cu totii, nu?)
posibil sa aiba anumite frustrari la scoala cand colegul mai indraznet (ala care face numai ce ii place) o sa se bage in seama cu colega frumoasa la care vor visa cu totii; el o sa joace corect, insa colegul smecher va trece in fata… poate la fel si la lucru si in trafic… este posibil.
partea buna este ca toate astea vor cantari greu in sufletul lui numai daca ajunge sa aprecieze/ invidieze pe cei care au asemenea comportament. si aici intervin parintii. in functie de ce il invatati, ce ii indicati sa aprecieze, influentele exterioare negative eliminate… etc. nu sunt parinte (asta e remarca pentru ceilalti cititori) dar asta e manifestarea intuitiei mele
zaqk’s last blog post..ca pe vremuri
June 3rd, 2009 at 06:51
ma bag si eu in seama fara sa am copii, dar presupun ca imi pot da cu parerea din afara. Am fost crescuta cu reguli fiindca pe atunci asa eram toti crescuti. Nu exista sa incepi sa bati din picior in librarie, ca ti-a zis mama ca nu iti ia cartea. Sau sa te misti de pe scaun daca ti se sugera sa stai acolo. Sau sa iei toate sertarele gazdei la bani marunti. Si, desi sunt femeie, am avut si eu “bataliile” mele. In fata blocului nu prea conta daca esti politicos sau nu. Te-a pocnit, ce-l mai probabil il pocneai inapoi. Doar daca te pocnea prea tare, aplicai razbunarea suprema: il spuneai la mama. Mama lui, daca chiar nu vroiai sa mai vorbesti cu el niciodata.
Cat despre partea cu fericirea copilului: deocamdata eu o vad asa – sunt obligata sa ii asigur puiului de om toate sansele sa poate supravietui in societate. Societate care are reguli….
Si am avut momentele mele cand imi venea sa dau vreo doua la cate un pusti razgaiat care imi distrugea casa. M-am limitat sa imi imaginez ca am privire laser. Si sa explic parintilor ca ma cam grabesc….si ar cam trebui sa plece.
zi faina sa ai. si nu mai fa comparatii. Important e sa simtiti voi ca il educati corect.
June 3rd, 2009 at 09:16
Eu zic că e timid în public din cauza zodiei. Şi pentru că are bun simţ. Pe mine şi pe Caius, mama ne-a crescut la fel – cu reguli. Şi Caius era tare timid când era mic… să-l vezi acum ce mândru e: sportiv, educat, cu bun simţ. Nimeni nu i-ar spune că e ca o fetiţă. Eu zic să continui aşa că va avea rezultate bune pe viitor.
(Vorbesc de parcă aş şti cu ce se mănâncă copiii 
)
Cinzia’s last blog post..Dor de el
June 3rd, 2009 at 09:19
menialy, tocmai asta mi-e frică. Fiind crescut atât de strict, el fiind şi genetic mai moale şi timid din fire, să nu mă trezesc că îl bat toţi
el ştiind că nu e voie să fii violent. În rest, da, ai dreptate şi mersi că ai punctat: societatea are reguli …
zaqk, să vedem. Să vedem în ce măsură reuşim noi să-i indicăm valorile ce ar trebui apreciate în contextul în care e tot mai evident (muzică, media, TV, internet) că altele sunt valorile secolului nostru (bani, maşini, fiţe, modă, succes, dorobanţi, bambu…)
Cinzia, să sperăm că se vor aplica tot ce am învăţat noi … Caius sună ca un vis al oricărei femei …
June 3rd, 2009 at 11:15
Da… nu-mi vine să cred că fac atâta reclamă la frate-miu.
June 3rd, 2009 at 11:19
cinzia, parca ai vrea sa-l insori
zaqk’s last blog post..publicitatea agresiva
June 3rd, 2009 at 13:46
zaqk, doar pare.
Nu vreau să-l însor. Să-şi termine facultatea cea de 6 ani prima oară… 
June 3rd, 2009 at 14:45
E la medicină? Sau la arhitectură?
June 3rd, 2009 at 15:07
cinzia, parca ai de unde sa stii cu barbatii astia. o data-i ca niciodata si vine cu fata acasa… ce-o sa faci atunci? te pui impotriva ca nu are facultatea terminata? sau si ai tai parinti zic la fel si atunci e minoritar
zaqk’s last blog post..publicitatea agresiva
June 3rd, 2009 at 16:41
cand aveam 5 ani eram alexei . cand am crescut …. am ajuns cine sunt acum .
parintii nu sunt vinovati pentru adolescentii din ziua de azi .
va veni la un moment dat un punct definitoriu pentru viata lui alexei . un punct in care voi , cu toate regulile voastre , nu veti avea nici o putere . nici macar nu veti stii ca acel punct este prezent .
si nici nu veti observa diferente dupa ce acel punct trece .
dar el se va schimba pentru totdeauna .
nu stiu cum se cresc copii . nici nu ma intereseaza . oricum copilul meu va avea parte de o educatie perfecta .
dar stiu ca’copii trebuie sa se loveasca .
sunt 2 variante pentru alexei … fie se va lovi de punctul ala si il veti pierde pentru totdeauna . la modul cel mai serios .
fie nu se va lovi de el . si da … va creste un molau ( cunosti termenul , nu ? ) …
dar nu vad nimic rau in asta .
evident voi vedeti ceva gresit in asta din moment ce te-a deranjat atat de mult .
si evident educatia lui are nevoie de ceva schimbari din moment ce esti atat de deranjata de o concluzie logica . ( e logic , nu ?! un copil ce creste fara pic de libertate va deveni dependent de reguli impuse de altii la un moment dat – adica un fraieruc ) .
pentru ca , va place sau nu sa recunoasteti , daca aveti de ales dintre fraieruc si bataus … probabil ati alege bataus .
omu’ de la colt’s last blog post..cum sa torturezi un om .
June 4th, 2009 at 09:03
omule să ştii că m-am gândit bine de duminică până ieri. Şi am comparat molâii şi bătăuşii pe care-i cunosc şi cu care am interacţionat cândva. Aş alege cu mâna pe inimă un molâu. Mai ales dacă mi-ar garanta cineva (ce idioţenie, nu?) că va ajunge şi Alexei ce sunt acum foştii molâi de atunci.
că doar nu vrei tu să ai singurii copii perfecţi …. 
Şi da, există punctul definitoriu. Tu spui că părinţii nu sunt vinovaţi. Eu spun că punctul acela definitoriu va fi trecut, intrat direct în el sau ocolit de mândreaţă cu ajutorul a 2 necunoscute: educaţia imprimată de părinţi şi moştenirea genetică (ce vine tot de la părinţi). Anturajul, societatea, restul factorilor sunt numai materie primă pentru psihologi. Până la urmă tot prin educaţie ştii să te fereşti de anturajele nocive.
În al 2-lea rând, tocmai reţeta educaţiei perfecte o vreau şi eu. Dacă tu îi vei creşte pe ai tăi perfect, zi şi mie
June 4th, 2009 at 11:48
nu anatati … molaii pe care ii cunosteai tu candva … sunt azi batausi …
oamenii nu se schimba . isi schimba doar comportamentul .
fereste-te de confuzia asta .
sa nu crezi ca un molau din facultate care invata e acum tot molau dar pentru ca a invatat are o cariera buna si etc … in nici un caz ….
acum nu mai e molau … e bataus .
omu’ de la colt’s last blog post..cum sa torturezi un om .
June 4th, 2009 at 13:32
La Medicină. Că Arhitectura durează 5 din câte ştiu eu.
Cinzia’s last blog post..Cu gura pe voi
)
June 5th, 2009 at 23:30
trebuie gasit echilibrul intre reguli si devalmasie (libertate totala). si eu sint adepta regulilor, dar nici asa de multe. adica nu instaurez reguli inutile. ce tine de igiena, sau programul de somn/masa, just. dar nu moare nimeni daca rontaie gustarea de fructe pe canapea, sau afara, sau daca jucariile sint imprastiate prin casa. sau daca iese in ciorapi afara. aici locuieste un copil, nu un robot. metoda mea de educatie e asta, incep de acum si voi continua: ma pun mereu in locul lui. nu uit niciodata ce nu mi-a placut, cind am vrut sa fiu disciplinata sau nu.
bp’s last blog post..murder on a dance floor
June 6th, 2009 at 16:05
nu e frumos să te sfătuiesc să-l baţi. cică nu e în trend. bate-mă pe mine, apoi dă-mi de mîncare. reţete potrivite.
nedormitul’s last blog post..Un cuvînt nou în dicţionar
June 26th, 2009 at 10:25
[...] ţineţi minte când căutam o reţetă de educat copiii? Ei bine, am găsit un manual. Expus de un tătic. Pentru cei care se confruntă cu probleme [...]