Gânduri potrivite

Se vorbeşte poate prea mult despre Revoluţia din 1989. Pentru că este unul din subiectele mele favorite şi pentru că am să trăiesc mereu cu regretul că nu am putut [pentru că nu există în România aşa ceva la nivel profesionist] face studii politice pe tema comunismului în Europa am să încerc să explic câteva lucruri pe care le ştiu: din vreo 20 de cărţi publicate în RO şi în străinătate şi din bun-simţ şi intuiţie. Zaqk spune că nu vom şti niciodată ce s-a întâmplat cu adevărat. Eu cred că ştim deja.

1. Cum a început Revoluţia?

Revoluţia începe la Timişoara în seara zilei de 15 decembrie 1989 când un grup de susţinători reformaţi protestează în Piaţa Maria, în faţa casei lui Laszlo Tokes împotriva mutării acestuia în altă parohie. Încet-încet protestele se extind şi se adună şi persoane care nu au de-a face cu protestul în favoarea lui Laszlo Tokes. La fel, încet-încet lumea schimbă protestele şi apar primele persoane care strigă: Jos comunismul, Jos Ceauşescu. Nu se poate spune cu certitudine dacă între aceste persoane au fost infiltraţi sau nu membri ai grupărilor care au organizat această lovitură de stat. Evenimentele continuă la Timişoara în zilele de 16, 17, 18, 19 decembrie. Se organizează marşuri anti-comuniste şi mii de oameni defilează pe Calea Buziaşului, Calea Girocului [azi Calea Martirilor], Piaţa Libertăţii, Piaţa Operei, Calea Lipovei. Tancurile defilează printre manifestanţi făcând sute de victime. Armata trage rafale. Sute de morţi în gropile comune, mii de răniţi, spitale pline. Laszlo Tokes, preotul reformat a fost numai pretextul. Se ştie că proteste au mai existat şi înainte, în Braşov în noiembrie ‘87, de exemplu. Acum însă s-a găsit momentul propice, în contextul internaţional general.

Revoluţia continuă în Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Braşov şi alte oraşe.

2. Cine-a tras în noi?

În Timişoara a început să tragă armata. Din ordinele generalului Guşă şi ale lui Vasile Milea. Dar există mărturii că în toate oraşele revoluţiei au existat turişti ucraineni, ruşi şi maghiari, care au tras. Aceştia au intrat în ţară prin Vama Borş încă din noiembrie 1989. Erau pregătiţi, ştiau exact ce aveau de făcut. Altfel cum s-ar explica faptul că au tras soldaţi în soldaţi? La celebrul miting din Piaţa Universităţii din 22 decembrie, în timpul discursului lui Ceauşescu s-au auzit focuri de armă care au destabilizat imediat mulţimea. Se cunoaşte acum că acele focuri de armă – în primă fază – nu au fost reale, ci înregistrări audio.

3. Ce-ar mai fi de ştiut?

Ar mai fi de ştiut faptul că generalul Victor Athanasie Stănculescu este artizanul capturării şi al procesului Ceauşeştilor. Din mărturiile sale, nu acţiona la comanda forţelor sovietice şi americane, ci “i-a căzut rău măcelul de la Timişoara”. Eu cred că e vorba despre o combinaţie: ştia că acesta e sfârşitul. A simţit că asta trebuie să facă. Singura lui greşeală este că a lăsat puterea din mână.

Grupul Iliescu era pregătit pentru a urca la putere. Ştia exact pas cu pas ce trebuie să facă şi cum poate fi manipulată populaţia prin TVR. În toată perioada Iliescu a comunicat direct cu Moscova, raportând.

4. Revoluţie sau Coup d’Etat [lovitură de stat]?

Revoluţie datorită numărului uriaş de morţi nevinovaţi care au crezut sincer că ei aduc schimbarea. Din acest motiv, sacrificiul lor a adus-O.

Coup d’Etat pentru că nu ar fi fost posibil fără implicarea directă a Moscovei şi fără a fi existat grupurile de “trădători” din interior.

Era clar încă din iunie 1989 că lucrurile aveau să se schimbe în blocul comunist. În urma întrevederii private cu Mihail Gorbaciov la Moscova, din 4 decembrie 1989, Ceauşescu a comunicat că “ştim deja, tovarăşi, că Moscova vrea să schimbe…”. Gorbaciov i-a cerut extrem de dur lui Ceauşescu să ridice nivelul de trai al populaţiei şi să renunţe la măsurile aberante. Ceauşescu i-a spus că acest lucru se va întâmpla din ianuarie 1990, raportând că ţara nu mai are datorii externe şi acum poate începe o viaţă mai uşoară [intenţia lui Ceauşescu de a anula măsurile drastice este raportată şi de foşti generali de Securitate şi membri ai aparatului de stat care declarau că încă din noiembrie 1989 Ceauşescu le-a spus despre aceste măsuri]. Răspunsul lui Gorbaciov a fost: “…. să mai trăim noi până în ianuarie, tovarăşe…” Jocurile erau făcute.

Ce într-adevăr nu poate fi explicat sub niciun chip este cum şi-a imaginat Ceauşescu că va scăpa? Că-l iubeşte poporul? De ce nu a rămas în Iran, asta într-adevăr nu se poate explica.

Rezultatul dureroaselor evenimente din decembrie 1989 este ceea ce trăim astăzi.

PS1: Lech Walesa, în cadrul unei conferinţe cu ocazia comemorării a 20 de ani de la căderea comunismului, conferinţă ce a avut loc în 16 decembrie 2009 la Universitatea de Vest din Timişoara, a declarat că procesul de reconstrucţie în urma efectelor comunismului este extrem de dificil şi intens, pentru că comunismul a acţionat timp de 40 de ani şi de aceea, tot de 40 de ani este nevoie pentru reconstrucţie. 20 i-am trecut deja [vă amintiţi că Brucan spusese că avem nevoie de 20 de ani], ne mai trebuie 20 de ani ca să întregim ce-a spus şi Walesa.

PS2: eu cred că regimul comunist nu a murit în totalitate, iar vremea lui va reveni cândva, din păcate

Posted politice |