Gânduri potrivite

Păi nu ştiu, la volan or fi bune. Dacă-l lustruiesc cu silicon sau eu ştiu, îl “machiază”. Însă dacă îl învârt ca să parcheze atunci mai bine să se lase păgubaşe. Deci povestire cu subsemnata:

Grăbită într-o dimineaţă să plătesc o rată dau câteva ture prin centru doar-doar găsesc un loc de parcare mai pe-aproape de bancă. În centru am zis???? Înseamnă că dormeam când am visat că găsesc loc de parcare în centru. Aşa că mă duc în parcarea cu plată din spate de la magazinul Bega. Acolo, surpriză, semaforul parcării e verde, deci am loc. Intru şi fix imediat după barieră vede madama ce scrie această însemnare loc de parcare. Cum eu nu parchez decât cu faţa să nu ameţesc cu spatele, îmi dau seama că în locul ăsta nu am cum să intru cu faţa fără să mă pup cu maşina de lângă sau cu şoferul ei ce întâmplător era în maşină. Deci, ce mă gândesc eu foarte inspirat: ia să dau eu un pic înapoi să pot intra acilişea. Zis şi făcut. Mă asigur stânga-dreapta, faţă-spate. Nimic de niciunde. Dau înapoi când aud bang pe plafonieră. Şoc. Ce naiba mi-o fi căzut. Când mă uit căzuse dom’le bariera peste maşina subsemnatei. Doamne-Dumnezeule. Adică eu m-am asigurat în toate direcţiile. La ce lecţie de la şcoala de şoferi amatori-femei te învaţă să te asiguri şi-n sus????? Păi nu te-nvaţă dom’le că e clar că nu ai ce să dai înapoi după ce numai ce-ai trecut de-o barieră de parcare. Râde nenea din maşina lângă care doream să o situez şi pe-a mea. Şi el şi pretenul din dreapta: “Păi de ce nu intraţi cu spatele, doamnă?” Cu zâmbetul meu tâmp pentru situaţii speciale, a priceput imediat de ce. Şi după zâmbetul tâmp vine şi întrebarea tâmpă: “acuma pot ieşi oare de aici?” “Păi de ce să ieşiţi? Mai bine intraţi să scăpaţi de bariera de pe plafonieră. Aţi luat bilet de la automat?” Tot eu, revoltată am anunţat sec că din ăla am luat şi ies de sub barieră. Şi m-am dus în alt loc, nu înainte de a mă uita în jur să văd cam câte persoane care ar putea avea blog văzură pomina. Nu de alta, dar dacă vedeţi pe youtube vreo madamă cu logan vişiniu care se chinuia să parcheze, cu o barieră peste plafonieră să ştiţi că eu eram. Şi naiba mai ştie dacă eram machiată sau nu ca să dau bine pe monitoare ….

Aşadar, Hasta la ParkingVista!

Experienţă cu Poliţia Română în dimineaţa asta. După ce am venit circa 2 sate după un camion, la un moment dat am super vizibilitate şi depăşesc. Văzusem eu 2 faruri aprinse şi am ştiut că e poliţie, dar nu depăşisem 90, nu părea să fie niciun semn. Normal că mă înscriu la loc pe banda mea după depăşire şi-l văd pe ăla că se dă jos, semnalizez şi eu şi mă opresc. Îmi dau ochelarii jos, deschid geamul, zâmbesc: bună dimineaţa. “Bună dimineaţa. De ce sunteţi aşa zâmbăreaţă?”

(Cu asta m-a-ncuiat? De ce n-aş fi fost?)

“M-aţi văzut?” întreabă el

“Da, v-am văzut”.

“Păi am şi aprins farurile, am crezut că o să fiţi mai atentă”.

“Păi ce, era linie continuă?” (cu linia continuă am eu o mică problemă”.

El: “Nu era, dar noi urmărim indicatoarele, nu linia continuă”.

“Păi şi aveam indicator?” (Mă uit înapoi, văd într-adevăr indicator de depăşire interzisă, dar era pentru celălalt sens.)

Şi-i zic: “păi sincer, nu am văzut niciun indicator pe sensul meu. Văd acuma că este pentru ceilalţi, dar oricum nu vreau să mă cert cu dumneavoastră. Dacă am greşit, daţi-mi amendă şi gata.”

Îi dau actele se uită, zâmbeşte, zâmbesc şi eu. Mă întreabă de ce a expirat RCA-ul, îi spun că am uitat să listez copie după ăla nou, dar aprind repede laptopul dacă vrea. Mă întreabă de ce nu am originalul, îi spun că trăim în România şi l-au trimis prin curier, dar nu l-am primit. Mă întreabă unde merg şi-mi spune că poate să-mi suspende şi permisul. Mă uit cu un zâmbet tâmp, dau din umeri. Îmi dă actele şi spune altădată să fiu mai atentă. Îi mulţumesc frumos şi plec şi eu. Dacă-mi dădea amendă, mă şi întorceam să văd dacă am avut sau nu indicator cu depăşire interzisă. Era o zonă excelentă de pe sensul meu, mă îndoiesc că aveam. Cert e că iară m-am trezit după camionul cu vaci şi până la Lugoj nu l-am mai putut depăşi ….

Spuneţi-mi şi voi cum să nu te enervezi sâmbătă la prânz, venind pe o străduţă de cartier către casă, când îţi taie un bou calea cu viteză, când el avea cedează şi pe deasupra-i veneam şi din dreapta (dacă ţine cineva morţiş să spună că nu a văzut semnul de pomi:P). Sau cât de tâmpit poţi să fii tu ca bărbat (cine spunea că bărbaţii conduc mai bine ca femeile a fost un bou) să circuli cu aşa viteză şi să faci menevre fără să te asiguri când ai nevastă şi copil de câteva luni în spate, care copil nu era în scoică din aia auto specială. Şi eu cât de tâmpită pot să fiu că m-am dus să-l urmăresc pe ăla în claxoane, doar-doar opreşte să-i dau un pumn în nas. Şi l-am urmărit destul de mult …. Jur că dacă oprea îi dădeam un pumn. Norocul meu că fiu-meu era bine legat în scaunul lui în spate, altfel …. brrrr! nu vreau să mă gândesc. Săracu’ … s-a speriat şi îi mai era şi somn.

Pe cale de consecinţă: scaunele auto pentru copii sunt vitale. Nu faceţi greşeala să luaţi copilul în maşină fără scaun. Şi niciodată nu-l lăsaţi în faţă până la vârsta adecvată pentru a purta centură de siguranţă pe scaunul din faţă.

La ora 16.30, trafic intens, mă îndreptam spre intersecţia Mărăşti pentru o chestie cât se poate de feminină: mă duceam la coafor. Timişorenii ştiu că intersecţia Mărăşti, indiferent din ce parte vii este destul de aglomerată şi locuri de parcare, numai pe clădiri. Venind dinspre Bastion, în dreptul Facultăţii de Arte i s-a părut subsemnatei că are loc de parcare. N-am mai semnalizat, că l-am văzut brusc şi dau să intru. Noroc, Doamne, că au fost isteţi domnii din maşina din spate, altfel nu se mai debloca intersecţia. Loc era de parcat, dar cum l-am văzut prea târziu nu puteam intra cum trebe’ ) Mă uit disperată în spate, domnii se opriseră la distanţă, mi-au făcut semn politicos să ies. Din retrovizoare i-am văzut că nu râdeau. Încă. Mai merg puţin, văd din timp că e loc de parcat, semnalizez etc (ei iară au păstrat distanţa) când să intru cum trebe’ de data asta, ups că nu e loc frate, făcuseră dom’le un soi de rondou cu borduri înalte în jurul unui pom de nu puteai să intri. La ce naiba n-au lăsat pomul mai golaş??? Că s-a pierdut un loc de parcat. Abia acum, când m-am uitat în retrovizoare, domnii zâmbeau pe modelul “femeie la volan” )))))) Acuma e drept, poate alţii ar fi ignorat bordurile şi s-ar fi căţărat … Am mers apoi, am făcut tot sensul giratoriu şi am luat-o mai agale, doar-doar găsesc loc de parcare. Când se trezeşte un domn din spate cu claxon turbat. Zic, iuuu Doamne, oi fi luat foc???? Eh, pisici, era el şmecher că stă cu bemveul după un Logan condus de-o femeie. Până la urmă (şi mulţumesc Divinităţii pe această cale) am găsit loc de parcare şi am ajuns la timp la coafor.

Drept pentru care … azi sunt superbă. …. şi modestă ca-n Banat.

Vă povesteam zilele trecute despre şoferit. Pentru că sunt o fire destul de colerică şi pentru că mă enervează prostia m-am hotărât să pun un abţibild pe maşină, pe lunetă vizavi de claxoane. Nu prea am idei, dar nu trebuie să fie ceva deosebit de subtil:)) pentru că cei care claxonează nu sunt de obicei deosebit de inteligenţi să priceapă. Dacă citeşte cineva pe-aici, please, leave ideas