Gânduri potrivite

Sunt extrem de neîndemânatică. Asta s-a concretizat prin faptul că m-am măritat cu un bărbat extrem de îndemânatic, care găteşte (da, ştiu, ce viaţă duc unii ). Arareori sunt nevoită să mai curăţ nişte cartofi sau o ceapă. Cumpăr numai pâine feliată ca să nu mă stresez cu tăiatul (deşi oricum pâine ruptă e cea mai savuroasă). Problemele majore apar când rămân singură acasă. Din diferite motive. Acuma de exemplu, până vineri mi-s singură. Deci meniu: pateu (prevăzut cu o chestie să-l deschid uşor ), fructe cât cuprinde, salam, crenvuşti … Dar să revin la fructe. Merg piersici, struguri, banane. Dar cum a apărut şi lubeniţa şi povesteam ieri deja de festinul meu culinar … ce naiba mă fac că eu nu ştiu să-mi tai o felie de lubeniţă?

Aşa azi, la birou: ne-am hotărât toţi să mâncăm fructe şi porumb (adică eu i-am hotărât să mânce porumb), ne-am dus fetele în 700 am luat lubeniţă, pepene galben, porumb fiert. Bun, prima tură am mâncat că am avut o colegă drăguţă foc ce ne-a tăiat la toţi. Iar acuma, la tura dinainte de plecare … nu mă fac io de râs rugând să-mi taie lubeniţă ??????

Later edit: până la urma mi-am tăiat singură Numai lubeniţă nu şi degetele din fericire.