O ţară săracă şi comerţul
Mi se pare foarte interesant că într-o ţară care se pretinde a fi săracă cea mai dezvoltată industrie este comerţul. Nu reuşesc să-mi explic cum fiecare supermarket din orice colţ de ţară (Real, Plus, Kaufland, Billa, Metro, ORICE) este plin mereu şi în perioada sărbătorilor se declanşează o adevărată isterie. Sau la început de an şcolar. Nu pricep de ce începutul de an şcolar vine mereu cu: ghiozdan nou, penar nou, coperte noi (chiar, se mai cer copertele la şcoala primară?). Nu mai sunt bune cele de anul trecut???? Vorbesc aici despre cei care nu intră în clasa I, V sau IX. Mai sunt şi cei care vizitează supermarketurile ca pe un muzeu sau parc. Nu se mai plimbă prin parcuri decât bătrânii sau tinerii cu role. Restul mergem prin supermarketuri să vedem “ce oferte mai sunt”. Şi luăm “la ofertă” orice fel de tâmpenii, sau nu – nu contează – doar pentru că sunt reduse. La cozile de la casă – invariabil la orice supermarket e şi coadă la orice casă – ne înghesuim de parcă mâine vine Apocalipsa (deşi Arhi e de părere că la noi nu mai vine:D) şi nu apucăm să ne bucurăm de produsele ce le-am luat. Ne împingem în cel din faţă, căutăm plase astfel încât să fie nevoie ca cel din faţă să se dea la o parte, să se împingă în cărucior sau în cel din faţa sa, facem zgomot, căutăm banii numai atunci când ne scoate bonul şi atunci stăm jumătate de oră să scotocim prin poşetă/borsetă/buzunar. Luăm MULT MAI MULTE PUNGI DECÂT AVEM NEVOIE, ieşim în trombă, mergem ţanţoşi, punem totul în maşină şi lăsăm coşul la întâmplare (că noi nu stăm în ăia 5 mii), de preferat în aşa fel încât o altă maşină să nu poată ieşi decât dacă şoferul se dă jos să ne mute coşul.
Avem cele mai multe maşini de lux pe salariu mediu pe economie 
), am aflat recent că există Bugatti Veyron, costă 1 mil de dolari şi există un român care-l are. Bineînţeles. Cum altfel. Avem un cioban cu Maybach şi rangă, avem Rolls-uri şi bemveie cât cuprinde, Logan, bineînţeles “nu e maşină”, haine numai de firmă, de preferat Nike, D&G, Armani, Prada să ştie lumea că asta e firmă dom’le, mâncăm la McDonald’s sau la KFC, bem apă plată cu lămâie că e fancy, plimbarea de duminică se face, invariabil, prin Mall unde sigur că ne oprim “să bem o cafea sau un frappe”, window-shopping sau nu, nu mai contează. Şi tot aşa, de la un salariu la altul, cheltuim mai mult decât ar fi de bun simţ pentru o ţară care merge pe drumuri comunale sau pietruite, importă mai mult decât produce, mizerabilă până în rărunchi şi urâtă de toţi, de la locuitori până la vecini externi.
