Gânduri potrivite

Nu ştiu cum se face că indiferent de ora la care mă trezesc reuşesc să ajung târziu la birou. Şi pentru că în ritualul de dimineaţă suntem întotdeauna numai mama şi fiul pentru că tata fie a plecat deja, fie doarme că a ajuns târziu rău, lucrurile se desfăşoară întotdeauna destul de precis:

trezirea, pupat şi dăgălit, jucat cu ursuleţii, deschis geamurile, mers în sufragerie aprins televizor pe Boom!Hop, lăsat copil pe canapea, făcut duş scurt (dacă e zi cu spălat pe cap şi freză, calvarul se prelungeşte), îmbrăcat, machiat, făcut cereale, dat la copil cereale, strâns paturile, închis geamurile, mers îmbrăcat copil de găndăniţă, pus laptele la încălzit, luat sticla, făcut bagajul de găndăniţă şi plecat.

Ei bine, în dimineaţa asta tati nu a avut de ales şi s-a trezit mai repede. Drept care am zis că ajung şi eu în sfârşit la timp la birou (adică la 10). Fiind zi cu spălat pe cap am reuşit totuşi să fim gata de ieşit pe uşă la 9.30. Excelent, am zis pentru că m-am cronometrat deja: dacă sunt la şi 45 la găndăniţă, reuşesc să ajung la birou la 10. Deci la 9.32 eram la uşa de la intrare (în afara ei), îmbrăcaţi şi echipaţi, eu cu geanta de laptop şi ghiozdanul de găndăniţă, Prâslea cu şoricelul care a fost fericitul ales să-i ţină de urât azi. Când, pac, şi-a amintit că vrea maşinuţa. Bun, de la uşă strigăm la tati să ne aducă şi maşinuţa. Sigur, nu mergem singuri să ne-o luăm că  nu intrăm încălţaţi în casă. Merge tati, aduce o maşinuţă. Nu e bună, “tebe aia gambănă” (galbenă adică, dar oricum nu are niciuna galbenă şi încurcă toate culorile, deci irelevante explicaţii). Merge tati, aduce una roşie. “Nu aia, aia goasă aşa” şi explică pe scurt cam cum merge maşinuţa. Mai caută tati prin toate colţurile casei maşinuţa cu care s-a jucat de dimineaţă. Dormitor, baie, bucătărie, cameră copil, sufragerie, după canapea, în faţa canapelei, după rafturi, în faţa rafturilor. Aduce altă maşinuţă. “Nu bună. Aia cu 2 roţi aşa aşa” (iară explică). La capătul răbdării, e ora 9.40, îmi vine să-mi smulg părul din cap, el întinde braţele să-l ia tat-su în braţe să caute împreună maşina. Îl ia tat-su, când Evrika, maşinuţa se simţea în buzunarul de la pantaloni. “Vezi? Ata tebuit.”

Şi plecăm fericiţi. La 9.45 sunt în maşină. La 10.16 la birou.

Posted şi puiul de cioară ... |